Despre evrei

Sincer nu știu în ce moment am ajuns să mă intereseze istoria evreilor din Nordul Transilvaniei. Poate în momentul în care a izbucnit pandemia de Covid 19 și ieșeam din casă doar cu adeverință subconștientul meu se simțea ca într-o închisoare. Atunci pentru a supraviețui a căutat unul dintre locurile cele mai sinistre din istorie și a ajuns la Holocaust. Un cuvânt care la origine înseamnă “Shoa” și care însemna ardere a sacrificiilor presupus umane și care există aproximativ din anul 1948. Știam că Holocaustul a însemnat moartea a peste șase milioane de evrei peste tot în lume, în special în Germania și Uniunea Sovietică în timpul Operațiunii “Barbarossa” pornită în ziua de 22 Iunie a anului 1941. Holocaust pornit în Germania, extins în Polonia, Austria și în toate teritoriile cucerite de germani, secondat de lituanieni, români, unguri, italieni și alte popoare aliate Germaniei naziste. Numai că ceea ce nu știam este că milioanele de oameni care au ajuns, începând cu anul 1941 în lagărele de concentrare, după falimentul mașinilor ucigașe sau execuțiilor prin împuşcare, erau fiecare un individ în parte. Astfel am început să citesc și literatura despre lagărele de concentrare de la Auschwitz, Dachau, Mathausen, Sobibor și multe altele. Recomand cărțile “Tatuatorul de la Auschwitz “, “Călătoria Cilkai”, “Bibliotecara de la Auschwitz “, “Evadare de la Auschwitz ” și “Dachau “. Mergând mai departe am găsit documente în cadrul “Memorialului Evreilor ” pe internet. În luna septembrie a anului 2020, când lucrurile deja s-au relaxat, am descoperit că există evrei supraviețuitori de la Auschwitz și în orașul Târgu Mureș. Ajungând la Sinagoga din oraș, de pe strada Nicolae Filimon am cunoscut primul evreu. Eram atât de emoționat văzându-l și îmbrăcat tradițional. Am asistat într-o duminică la prima slujbă de Anul Nou evreiesc în Sinagoga. Toată slujba a fost în limba ebraica și din cauza emoțiilor și a prostiei personale regretata și în zilele noastre am început să râd. Rușinat am ieșit din Sinagoga pentru a reveni după câteva zile pentru a vizita muzeul evreilor din Sinagoga. Un tur incredibil dus de o persoană deosebită pe nume Dub Vasile. Cu aceeași ocazie am ajuns și la Cimitirul Evreilor din orașul Târgu Mureș de pe strada Verii numărul zece unde am rămas șocat de faptul că pe multe pietre funerare era scris “mort la Auschwitz “. Reunirea multor familii s-a produs doar la nivel fictiv și dincolo de moarte. Mi-am dat seama că evreii care m-au întâmpinat acolo erau oameni speciali și am promis că le voi face încă o vizită, din păcate neonorata nici în ziua de astăzi. Tot cu această ocazie am aflat că în zona Universității “Dimitrie Cantemir ” din orașul Târgu Mureș se află un monument închinat pogromului evreilor adunați din întreg județul actual, fiind o fosta fabrica de cărămidă unde au ajuns evreii începând cu ziua de 3 mai 1944 și ultimul transport spre Auschwitz, pornit din Gara Mare a avut loc în ziua de 9 iunie a aceluiași an 1944. Există și o Sinagoga aflată pe Strada Brăilei care aparține evreilor ortodoxi, aflată în paragină. Studiul cărților a continuat și am citit cărți ca “Violonista de la Auschwitz “, “Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz “, “Fetița și nazistul “, “Cele 99” și lista poate continua pentru că și săptămâna trecută au venit cărți despre acest subiect și sunt încă necitite. Am continuat drumul cercetării și în zona Sancrai și Nazna, localități aflate lângă orașul Târgu Mureș pentru a reliefa monumentele de acolo și faptul suferinței evreilor care s-a extins și în afara orașului. Pogrom, din stadiul actual al cercetării, care a existat și în orașul Reghin, tot pe teritoriul unei foste fabrici de cărămidă. Într-una din zile am găsit că mama unui profesor de istorie din zona Gornesti, nume de familie Diamanstein, este încă în viață și este supraviețuitoare a lagărului de concentrare de la Auschwitz. Am comentat la postarea respectivă “că aș da ani din viață pentru a discuta cu dansa ” ceea ce este cât se poate de adevărat. De fapt sunt doar la douăzeci de kilometri de dansa. Într-unul din visele mele frumoase și optimiste toată această cercetare despre evreii din zona actualului județ Mureș s-ar fi transformat într-o lucrare de doctorat ceea ce astăzi este la ani lumină. Numai că drumul cercetării despre evreii din județul Mureș nu se încheie aici pentru că urmează în curând să vizitez o Sinagoga din orașul Târnăveni și binenteles să citesc în continuare cărțile comandate. Poate că unele vise frumoase tot se vor întâmpla în cele din urmă chiar dacă din punct de vedere financiar sunt la ani lumină de îndeplinirea lor.