Și ce-i iubirea dacă nu o floare ?
Un crin ce te îmbată cu parfum
Apoi își plânge albele petale
Care se pierd și se prefac în scrum.
Doar undeva din când în când
Când primavara se grăbește să revină,
Din rădăcina înțelenita în pământ
Pornește altă floare spre lumina.
Și ce-i iubirea dacă nu o mare ?
Valuri ce se înaltă și se sparg
În drumul lor spre infinita zare
Dorindu-și malul nevăzut din larg.
Apa purtată de vânt și de furtună,
Sclipind sub razele de soare,
Peste adâncul unde se adună
Atât de mult doritele mărgăritare.
Și ce-i iubirea dacă nu un vis ?
Care se pierde într-o dimineață,
Atunci când ochii i-ai deschis
Ca să începi o nouă zi din viață.
Un vis ce nu se mai repetă niciodată
Oricât de mult ți l-ai dori din nou,
De care-ți amintești o viață-ntreagă
Dar care va rămâne în trecutul tău.
Și ce-i iubirea dacă nu osânda ?
Data mereu în sarcină călăului,
Pedeaspa care-ți pare blândă
Când doar o simți dar nu o spui.
Floare sau mare, un vis sau o osândă
Iubirea-i veșnică și-n veci nu piere,
Dar nu uitați că ura care stă la pândă
Le poate preschimba pe toate în durere.
autor …Dorin Dumitriu
Sensibilități 