Razele

Suntem razele solare ce pornesc de sus înaltul și revarsam căldură, peste văi și peste dealuri. Sus la munte noi ajungem unde nici cu gândul nu cuprinzi. Trecem peste gheața groasă și o topim chiar toată în cale. Zăpada moare încet sub a noastră putere chiar dacă începe a plânge de pe streasina unei case. Facem iarba să se înalțe, proaspătă și parfumata de roua dimineții. Mugurii ne sunt copiii care-și scot și ochișorii sub pavăza noastră demnă, spre a deveni și fructe, mai ales și flori frumoase. Albinele încep să zboare, culegandu-și și polenul, spre a transforma în miere tot nectarul ce există printre flori. Miei încep să se mai nască și încep să cânte veșnic sosirea primei veri dintre cele două dintr-un an. Câinii și frumoasele pisici stau acum și tolanite mirosind un os gustos sau un șoricel trufaș. Suntem razele de soare care aduc din țări străine, calde și îndepărtate, păsări cu cântece sublime, tot mai vechi și noi în fiecare an. Samanta pregătește pământul pentru un rod bogat la toamnă spre a oamenilor infruptare și a animalelor deopotrivă.
Noi trimitem voie bună, zâmbete și veselie și peste a oamenilor suflete. Numai că de când cu boala nu ajunge bucuria din cauza unei măști vestite printre patrupezi care stau ridicați în două labe și se mai numesc și oameni și mai au și inteligență. Poate ar fi nevoie să li se spună că noi, razele de soare, pentru a ajunge pe pământ trecem printre norii groși și alungam o iarnă grea și mii de zgomote de furtună. Doar așa ca să se știe că și razele de soare aducem cu noi speranță și ceva economie de griji și gânduri urâte. Să tot fie precum este astăzi, numai soare blând și de iarnă să nu auzim până la blandul și nemascatul Crăciun. Și așa s-au și vorbele celui care le-a mai scris….