Dragă dragă

Dacă aș fi un zburător ți-as aduce soarele de pe cer, dar și el ar păli în fața luminei zambetului tău. Te-aș îmbrăca în marea albastră și te-as cuprinde în eternitate, dar și ea ar deveni prea mică în fața ochilor tăi limpezi. A lor strălucire este peste tot ceea ce este lumesc și parcă ar veni din cer înaltul. Ți-as dărui și stele mii, dar la ce folosi oare când ești un univers solitar pentru mine, cel beteagul. Mă tratez cu al tău surâs și râsul tău este un cântec pentru un muritor de rând ca mine. O chicotire este refren al vieții mele pe pământ și ți-as mai cere un minut să pot să te admir pentru că tu ești cum alta nu este. Și te-aș cuprinde de mijloc și am zbura în veci departe, acolo sus pe o stea, când noaptea va să vină. Râzând, glumind, te-aș admira și m-aș uita ca la o zeiță pentru că tu, asemeni ei, ești demnă de admirat etern. Obrajii tăi îmi sunt leagăn pentru un izvor de iubire pură din care numai noi știm să ne potolim setea cu o sărutare, două, o sută. Hai să fim liberi și acolo de haine și de închisori, să ne iubim cum știm și noi, încet, suav, acum, în veci, să fim numai unul. Inima mea să tresalte încet când totul este un paradis creat de sufletele noastre atât timp cât tu mă iubești și eu sunt tot al tău pentru o viață și încă una.
Cum însă nu exiști în această viață ți-am scris aceste rânduri, eu, un suflator de vorbe dulci și un vagabond până când vii. Te aștept atât cât va fi timp chiar și pentru totdeauna!