În ziua în care un filosof moare/ parcă și România se oprește/ căci și-a pierdut una dintre ultimele voci/ care critica viața socială. A lupta cu a politicii gașcă/ dar cine oare mai poate/ să impună rațiunea și semnificația vieții/ acelora care sug sângele țării? România astăzi pierde nu numai un fost ministru/ al educației și gândirii/ ci și un fiu al Timișoarei/ născut cu doi ani înainte de Unirea cea mare. Un om instruit între războaie/ trecut prin jugul comunist/ care nu s-a oprit niciodată/ din a spune ceea ce a gândit. Păcat că noi nu am avut menirea/ de a-l pune în fruntea țării alături de alte elite/ la noi sunt promovați doar hoți și derbedei/ strigăm la Cer că nu am avut nevoie de Sora Mihai. Astăzi când filosoful pleacă la Domnul/ plecăm fruntea și ne cerem iertare/ căci nu am creat o Românie demnă de dânsul/ în care rațiunea să triumfe. Rămas bun, distinse filosof/ nu uita de noi mai oropsiți/ pune o vorbă bună către Dumnezeu/ ca viața noastră să fie un pic mai bună. Dumnezeu să te odihnească în pace, Mihai Sora/ sper ca într-o zi de acolo de Sus/ să fi și Tu mândru de noi/ alături de mulți alții plecați prea devreme dintre noi.
Sensibilități 