Îmi pare rău pentru aceia dintre noi care s-au entuziasmat, dar următoarele rânduri nu vor fi despre primarul orașului Târgu Mureș ci despre un zmeu ridicat în aer. Un zmeu care fiind intens pregătit s-a pus în scenă de către un tată și un copil la apusul Soarelui pe malul râului Mureș din orașul Târgu Mureș. Tacticosi amândoi și-au pregătit zmeul și a început să fie lansat. La început zmeul fiind mai nazdravan urca în aer decât foarte puțin fiind mânuit de copil cu tatăl în spatele lui. După un scurt dialog calm plin de încurajare zmeul a început ușor să cedeze și a început să urce în aer. Copilul nu părea să mai depună eforturile de la prima încercare pentru a-l menține în echilibru tot mai sus. În tot acest timp tatăl a rămas în spatele său încurajându-l. Copilul părea tot mai entuziasmat și chiar s-au auzit strigăte de bucurie. Întreaga scenă nu a durat mai mult de o oră și a fost întreruptă doar de lăsarea întunericului. Întuneric care a găsit un copil care a învățat că un zmeu nu se ridică împreună cu vântul ci împotriva lui. Pentru a-l păstra în aer și a-l menține la înălțime a avut nevoie de echilibru și perseverenta. O lecție a consecvenței predată de un tată care încurajând copilul nu prin strigăte ci prin vorbe motivaționale a ajutat copilul să-și îndeplinească un vis și anume de a-și vedea zmeul zburând și copilul odată cu el la nivel figurativ. La sfârșit copilul a trăit și senzația împlinirii după toate lecțiile învățate și faptul că a cunoscut și vântul și apa ca și curenți de aer de pe malul Mureșului ca și putere energetică în același timp. Mă scuzați, dar avem nevoie de mai multe asemenea exemple de tați și copii în oraș. Copii, care uitând de telefoanele mobile sau tablete și încearcă și reușesc să facă un zmeu să zboare. Un copil care ajutat de tatăl său nu a uitat să se bucure de a fi copil și a se bucura de vârsta sa.
Sensibilități 