
Risipitor de gânduri/ astern la ceas de seară/ săracele mele gânduri/ dintr-o veche calimara. Un gând este despre iubire/ ea, care cerne al vieții sens/ când iubim și Soarele răsare/ chiar dacă necazurile le trăim intens. O fată care visează la Lună/ este pe ale mele buze/ cuvintele ei sunt încă un simbol al veveriței aluna/ care tânjește după suave cântece izvorâte din a vieții simbioze. Ea, o craiasa dârza care se luptă cu o carte/ rânduri și personaje printre gene împarte/ uită de a ale mele flori/ care i-a înmiresmat privirea și pline de fiori. Nu tresare încă ci doar clipește rar/ într-o zi am vorbit în zadar/ pesemne ziua aceea a fost uitată deja/ murmuram ale mele gânduri doar pentru ca timpul să se poate aranja. Destin nu am avut căci a dispărut frenetic/ astăzi este doar un gând al meu feeric/ alături de alte mii de gânduri/ Doamne, numai Tu poți să aduci liniștea printre ale mele rânduri. La ce folosește viitorul când prezentul este instabil/ trăiesc într-un trecut care a părut stabil/ a zburat praful peste el/ și au rămas regretele firave ca un miel. Îngrijorarea este doar un șlagăr/ al gândurilor mele etern și nociv lagăr/ o carte care se încheie acum/ veselia de mâine deja este schimbată în scrum. Gânduri despre oameni și vorbele lor/ de parcă părerea nu este doar un zbor/ după interes și nevoi/ astăzi dacă faci bine ajungi tot în noroi. Plecați gânduri, lăsați-mă în pace/ nu mai vreau război și nici ai morții ace/ tânjesc spre păpădii, muguri sau ciripit/ sper ca lumea de astăzi să iubească însutit.