Un mesaj


“Your message has been sent” privi satisfăcut. Trimisese poate cel mai important pe care l-a trimis vreodată și aștepta răspuns. Credea că în scurt timp va apărea notificarea că va primi răspuns. După cinci minute verficase iar telefonul mobil. Nimic. Sta pur și simplu cu telefonul în mână reîncărcand de atâtea ori încât nici nu mai știa numărul. “Poate este ocupată ” și-a zis și începuse să ia cina. “Dimineața sigur va răspunde ” și-a spus încă o dată și a adormit cu telefonul lângă el. Dimineața, de cum deschise ochii a deschis telefonul și..nimic. “Sigur va răspunde mai târziu ” și plecase la locul de muncă. În momentele de pauză și-a verificat telefonul. Tot nimic. “Trebuie să fie un mesaj foarte important dacă tot îți verifici telefonul ” i-a spus o colegă. “Da. Este. Cel mai important mesaj “. Pe autobuz și acasă era același răspuns. Nimic. Începuse să se simtă fără viață și parcă nici măcar nu avea chef să mai citească. Mesajul era cel mai important lucru al vieții lui. “Sigur l-a citit și nici nu o interesează ” și-a zis și starea de dezamăgire a continuat. “Poate am spus ceva greșit și am supărat-o” și-a spus făcându-și tot felul de scenarii care mai de care mai pesimiste. Trecuseră deja trei zile tot verificând telefonul și tot niciun răspuns. Era deja sfârșitul săptămânii când aceeași colegă i-a spus din nou “dacă erai important pentru ea ți-ar fi răspuns în maxim zece minute. Cum însă au trecut deja patru zile este clar că nu o interesează starea ta dacă nu-ți răspunde “. O aprobase și plecase spre casă dezamăgit. Acasă nici nu a știut când a adormit. În momentul în care s-a trezit era ca și cum a înviat la viață. Preț de câteva ore a uitat de mesaj și în întreaga zi și-a verificat o singură dată mesajele. În următoarea zi tot o singură dată până când, după trei zile nici nu mai ținea telefonul în mână. S-a decis să iasă cu colega sa într-un restaurant și chiar s-au sărutat uitând de toate zilele pline de dezamăgire. După câteva zile atunci când se întorceau spre casă colega sa l-a întrebat ce conținea acel mesaj. “Astăzi nimic important. În momentul în care l-am scris i-am spus că este cea mai importantă persoană din lume pentru mine și că vreau să știu dacă mă mai iubește. Faptul că nu mi-a răspuns m-a făcut să-mi dau seama că, neinteresand-o starea din cauza lipsa răspunsului ei, răspunsul este indiferența. Am încercat să-i mai scriu în următoarea zi și mesajul nu a putut să fie trimis. Atunci când mi-ai spus că nu o interesează starea mea mi-am dat seama că aparține trecutului fiind doar o iluzie și să dau o șansă prezentului.” Sărutându-se s-au despărțit ajungând și el acasă. După câteva zile deschizând telefonul a găsit următorul mesaj “îmi pare rău că nu ți-am răspuns, dar am fost ocupată cu locul de muncă. Sper că sentimentele tale sunt la fel pentru că și eu vreau să reluăm relația noastră. ” Trecuseră deja două luni de la trimiterea mesajului. A început să râdă, a șters mesajul și a adormit liniștit urand “noapte bună ” colegei sale care-i era iubită. După două zile nici nu a mai citit mesajul care l-a trimis. Spunându-i iubitei sale s-au sărutat ca și doi nou născuți. Câteodată în viață când credem că în iubire există încă timp și că o persoană ne va aștepta la nesfârșit fără să ne intereseze starea ei în timpul așteptării atunci de fapt pierdem persoana respectivă pentru că întotdeauna poate să fie o persoană care să-i arate că iubirea nu înseamnă doar frustrare, imposibil și indiferența. Iubirea este o construcție a ambelor persoane în care ne interesează tot timpul starea celuilalt și dacă este supărată căutăm să-i facem viața mai senină nu să-i adâncim supărarea. În caz contrar moralul ei sau lui poate fi ridicat de o altă persoană mult mai puțin egoistă decât noi. Atunci pierdem iubirea și nu știm nici de ce și nici când pentru că nefiind o prioritate pentru noi devine pentru altcineva. Așa că iubind acum iubim frumos și împreună la fel!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: