Să vină rușii!


Să vină rușii că avem mii de generali. Sunt căliți în luptele pe timp pe care le-a dus acest popor. Au câștigat medaliile de onoare atunci când niciun glonte nu s-a tras pentru acest pământ. Să vină rușii! Avem pensii speciale care pot susține armele pe care ar trebui să le cumpere o țară. Să vină rușii! Că-l avem pe Ilie Năstase care se pricepe la rachete și la puștoaice lăsate cu ochii în soare. Avem și bărbați falnici ca brazii machiați și cu pantalonii mulați întocmai capabili de a urla pentru a speria dușmanului. Să vină rușii! Că avem televiziuni care trâmbițeaza al treilea război mondial de zeci de luni. Pandemia a trecut, Siria este liberă și copiii înfometați nu mai sunt o problemă. Să vină rușii! La noi în țară plânge pensionarul la fel ca și sărmanul când vede facturile la gaz și curent. Să vină și rușii și alte zeci popoare că avem caterincă și piețe de demontat fier vechi din ale lor tancuri și băieți șmecheri care vând motorina din ale lor blindate. Chiar să vină rușii căci avem și țuică de pruna și un mișto pe gratis încât să plece într-o lună. Pulbere nu avem pentru ale noastre arme ci numai câțiva nostalgici admiratori ai comunismului care i-ar primi cu brațele deschise. Chiar de ar veni rușii să ocupe acest pământ, el nu este al nostru căci l-am vândut demult unor străini parșivi și au rămas doar oamenii care cunosc povestea lor din vremea unui Dej numit și Gheorghe Gheorghiu. Canalul, Aiudul și Sighetul mai plâng și acum căci acolo au murit bărbații adevărați și acum sunt numai câțiva neepilati. Dacă Dumnezeu ne ajută nu vom auzi “Davaj, davaj” ci numai “Doamne ajută!” și fără un alai pentru o seceră și un ciocan. Mă lăsați-ne în pace, ruși, occidentali și alte zeci popoare căci războiul vostru pentru putere și supremație nu este al nostru. Noi avem propriile probleme din țara în care fetele de clasele generale sunt cu burta la gură, drumurile sunt grele și minciuna este la modă cu un Johannis este în frunte. Așa să fie precum a mai fost când rușii erau departe și niciun glas nu se auzea decât al unor oameni stiutori de carte.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: