Binele și răul

Sunt situații în viața noastră când ajutăm persoane în mod dezinteresat și nu suntem răsplătiți ci chiar din contră. Persoana pe care o ajutăm aproape ne spune că este o normalitate ca să o ajutăm. Când însă avem nevoie noi de ajutor binenteles că nu putem conta pe ea. De aici ne pornește o puternică stare de dezamăgire și credem că lumea știe de existența noastră atunci când are nevoie. În rest nu ne-ar întreba despre cum suntem noi. Oricât ar părea de ciudat factorul declanșator al vinei dezamăgirilor suntem noi. În primul rând pentru că atunci când ajutăm instinctual ne vom aștepta la o apreciere pe măsură ceea ce binenteles că nu va veni la fel. Cel mult primim un “mulțumesc” sau “îți rămân dator”. Mai departe ajutăm și mai mult persoana respectivă și valoarea cuvântului “mulțumesc ” scade și suntem și mai dezamăgiți. Practic ajutând foarte mult o persoană ne cresc așteptările. Numai că persoanele foarte rar reacționează pe măsura așteptărilor noastre și de asemenea se comporta pe măsura modului în care-i obișnuim. Dacă-i obișnuim cu bine nelimitat vom fi dezamăgiți și dacă simțim această stare mai mult decât o dată este deja o dezamăgire autoasumata. În cazul în care vrem să nu fim dezamăgiți făcând bine avem de mai multe opțiuni. Prima este să nu avem așteptări atunci când facem bine și să o ducem la nivel creștin. A doua înseamnă să dozam binele. Dacă facem un bine să-l mai facem aceleiași persoane numai dacă ne face și ea. Este teoria unui bine pentru un alt bine. A treia înseamnă ca să nu ajutăm cu sufletul întreg pus pe masă pentru că binenteles vom fi dezamăgiți. Așa că și facerea binelui are regulile sale nescrise și dacă le incalcam le transformăm în rău și ură ceea ce ne dăunează. Până la urmă aceste rânduri sunt doar câteva sfaturi și fiecare dintre noi după propria experiență de viață ar trebui să știe ceea ce înseamnă binele și în ce mod poate să-l transmită mai departe. Este și o ultimă opțiune a facerii binelui și anume aceea a karmei și vorbei populare “bine faci, bine primești”. Această opțiune a binelui implica facerea binelui unei persoane și întoarcerea sa ca recunoștință prin cu totul altă persoană sau situație de viață. Din acest motiv prima dată ca binele să se întoarcă și să-l apreciem este nevoie să primim rău căci altfel nu vom aprecia binele în momentul său nedefinit. Până la urmă binele și așteptarea recunoștinței pentru binele făcut este o decizie a fiecăruia dintre noi și pentru ca binele să nu se oprească și noi trebuie să fim oameni mai buni, iar această calitate este destul de complicată în zilele noastre în care a fi bun înseamnă și a fi perceput ca un prost.