Jurnal de impresii


Suntem umbra gândurilor și senzațiilor noastre. Oriunde mergem ne urmează ceea ce simțim și gândim. Cam acesta ar fi rezumatul blog-ului meu. Un elev, cu ocazia “Zilei Lecturii ” atunci când i-am întrebat pe elevi despre cărțile citite mi-a insinuat acest blog. Părând o glumă nesărata i-am răspuns că-mi este indiferent dacă elevii sau părinții lor citesc rândurile de aici. În toamnă mi s-a părut deranjant faptul că un profesor nou este căutat pe internet pentru a știi toate lucrurile despre el. Un fel de încălcarea a dreptului la intimitate care în ultima perioadă mă lasă indiferent. De multe ori, din aceste motive fug de oamenii care vreau să intre cu bocancii în viața noastră. Ca de atât de multe ori am fugit la Platoul Cornesti hrănind o cățelușa numită Lily. Astăzi, după câteva luni a reapărut pentru a primi în același loc obișnuit plicul de “Pedigree”. I-am spus că un frate Bobita de la școală are aceleași gusturi ca ea și a scăpat cu greu de hingheri. Hingheri care au fost anunțați de o femeie care era deranjată că un câine primește mâncare în fața școlii. Pe teritoriul lui Lily în schimb intră urșii care caută mâncare fie la “Gradina Zoologica ” sau în împrejurimi. De aceea lumea a fost atenționata să nu frecventeze Platoul Cornesti după lăsarea întunericului. Coborând de la Platou am avut impresia că parcă orașul a renăscut. Preferând să nu văd doar gunoaiele și neajunsurile sale am admirat oamenii care alergau pe malul pârâului Poklos sau prin alte părți. De asemenea bicicletele sunt scoase de la naftalină pentru a cutreiera mai multe străzile orașului. Doar oamenii în sufletul lor nu simt în sufletul lor ca întreg primăvara. Poate pentru că ne grăbim în toate direcțiile pentru a ajunge la aceeași destinație. O femeie de 66 de ani care s-a grăbit pe trecerea de pietoni a fost spulberată de un tir pe strada Sinaia și astăzi este în lumea celor care nu mai cuvânta. Ar trebui să fie o lecție pentru noi toți unde duce graba și stresul. Impresiile sunt de fapt și suma stării noastre și atunci când auzim în locurile mai liniștite ale orașului Târgu Mureș ciripitul păsărilor știm că primăvara nu este departe și iarna este aproape să plece. Numai iarna din sufletele oamenilor pleacă mult mai greu și câteodată există și în mijlocul verii în suflet. Dacă nu ar fi așa ar fi mult mai multe lucruri frumoase de scris despre oraș, dar a fost greu de găsit și așa impresii frumoase despre orașul de pe malurile râului Mureș.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: