Plouă în geam și în al meu suflet/ ploua cu liniște și iubire pe creștet/ nimic nu se aude decât stropii de ploaie/ nici un chip sau a pasiunii văpaie. Stropii de ploaie ascund trecătoarele mele gânduri/ a vieții foc așternute ca rânduri/ zborul lin a unei zile plăpânde/ nu mă întreba când ai dispărut și nici unde. Ai fost doar un vis al meu mai strident/ când tunul veseliei era tot mai absent/ beau din al nostalgiei amar pocal/ astăzi am ajuns la al tău mal. Un chip nou duios se așterne în gânduri/ nu-i știu nici numele sau ale ei senzații ca șiruri/ dorințele ei îmi sunt tot străine/ mă bucur că nu mă mai gândesc cu bine la tine. Nici nu mai știu al tău zâmbet strengar/ glasul tău nu mai apare fugar/ nici nu mai existăm pe al vieții portativ/ doar visul unei noi iubiri apare repetitiv. De ești tristă sau te îneci în bucurie este fără înțeles/ gândul la tine este și astăzi șters/ prietenii cărților demult au murit/ astăzi mă bucur că tonul vulcanic nu mai este auzit. Ploaia încet se oprește la mine în geam/ aș fi vrut să nu fiu din al visatorilor dulce neam/ totul dispare într-o anumită zi/ iubirea însă există de fiecare dată aducându-ne printre cei vii.
Sensibilități 