O drumeție pornită pe ploaie, însoțită de noroi și încheiată în zăpadă și cu pâine cu unsoare cu paprika, ceapă roșie și o cana de ceai. Așa s-ar putea rezuma drumeția pornită cu “Asociația Drumețiilor din Transilvania” EKE pornită din satul Galațeni, aflat la aproximativ 18 kilometri de orașul Târgu Mureș. Pornită de dimineață cu o ploaie măruntă din orașul Târgu Mureș părea că-și caută menirea. Chiar și când ghetele noi ni se impotmoleau pe drumul din Galațeni în noroi sau alunecau pe gheață sau zăpadă nu uitam că trebuie, indiferent de vârstă să mergem înainte. Însoțiți de un olandez stabilit în satul Acatari și cu un domn alături de un câine duceam drumul pădurii pentru a ne da seama că nici frigul nu-l mai simțeam. Adierea unui vânt arareori ne amintea alături de zăpadă că totuși este încă iarnă. Printre batoanele proteice și ceaiul băut dintr-un termos pașii păreau că au primăvara în suflet. Doar câteva ciute sau căprioare ne salutau câteodată și câinele adulmeca mirosul unui urs. Popasurile aduceau răcoarea care se îndepărta de fiecare dată când grăbeam pașii. Până și mâncarea a fost binecuvântată de o ploaie măruntă. Drumul de întoarcere a părut mai ușor mai ales după o cafea plină de curaj și doar la un deal mai abrupt am întâmpinat probleme. Plini de noroi și așteptând o pată de zăpadă pentru a ne curăța am ajuns din nou în satul Galațeni. Trecând pe lângă un monument închinat Revoluției din anii 1848-1849 din localitate și victimelor celui De al Doilea Război Mondial am ajuns la o biserică unitariana unde am fost întâmpinați cu pâine cu unsoare, paprika, ceapa roșie și ceai cald. A fost cea mai gustoasă mâncare din ultima vreme și parcă ne părea rău când microbuzul a venit pentru a ne întoarce în orașul Târgu Mureș. Într-adevăr este suficient ca să colindam natura și dealurile pentru a ne da seama că încă avem un județ deosebit și în general o țară frumoasă.
Sensibilități 