Mai crezi oare stapane Timp în primăvară ? În vremuri albe și de îngheț mai trebuie să fie un ghiocel care prinde undeva o rădăcină acolo undeva ascuns. Un mugur este nevoie și de el ca să prindă viață și să se pregătească pentru renașterea naturii. O privighetoare sau o randunica trebuie să se pregătească pentru a zbura pe aici. Crengutele și paiele vor să participe la nașterea unui cuib a unor păsări care vreau să se întoarcă și pe aceste meleaguri. Soarele vrea să încălzească cu mai mare putere spre a alunga iarna cu hainele ei de frig și de zăpadă. Lupii vreau să fie mai singuratici și să nu tot urle in haită la lună a pustiu. Iarba verde vrea să iasă de sub tărâmul morții albe saturandu-se de atâta îngheț. Așteaptă cu nerăbdare ca mieii și alte ierbivore pentru a o paște. Pădurea s-a săturat de atâta greutate pe bieții copaci. Poate că și ziua a devenit invidioasă pe noapte pentru durata ei mai întinsă. Numai omul își vede de ale lui tot plângând și suparandu-se pe vremurile gri, nemaistiind că ,după o iarnă a sufletelor, vine și o primăvară interioară și poate se va sătura și boala să-mi secere semenii. Precum spunea poetul “este nemijlocita lege a firii ” și un destin fericit de acela care are deja o primăvară în suflet pe timp de zăpadă și nelipsita gheață.
Sensibilități 