De ce am mai crede în viitorul acestei țări?

În decursul drumurilor mele am întâlnit o persoană care lucrează ca și instalator. Face naveta într-un sat aflat la aproximativ 15 kilometri de orașul Târgu Mureș. Într-o discuție m-a întrebat “De ce să mai trăiești în România? Du-te în străinătate. ” Spunea mai departe că au fost multe momente în viața lui în care împreună cu familia sa a plecat la muncă în Germania. Fiul său are o brutărie și o casă cumpărată cu 70000 de euro în același sat cu el. “Aici vei câștiga bani cât să trăiești de la o lună la alta” spunea el. Până la urmă nu am știut ce să-i răspund și am rămas pe gânduri. “De ce aș mai crede în viitorul României?” este un gând care mă bântuie de fapt de mai mulți ani. Cunosc cazuri ale multor oameni care ajungând în diferite țări s-au întors după mai mulți ani și și-au cumpărat apartament, mașini sau case. Este adevărat că au muncit în condiții foarte grele, dar cel puțin au fost motivați. Alți oameni care s-au întors în România și au firme, iar alți oameni care nu s-au mai întors. Atunci când ne uităm în jurul nostru și vedem incorectitudinea, promovarea de multe ori a nulităților, a cumpărării locurilor de muncă, a corupției în general și a muncii de cele mai multe ori fără spor are dreptate. Când ne uităm la bătrânii noștri și vedem cât de greu se descurcă cu pensiile și cât de supărați sunt, unii oameni spun agresivi, din nou are dreptate. O țară plină de atotștiutori care sunt capabili să ne dea în cap sau să ne jignească virtual chiar fără ca să ne cunoască. Competența și calitatea se cumpără cu hârtii justificative și banii cumpără totul cu excepția morții.

O țară cu o istorie în care marile personalități sunt numai în cărțile de istorie și în prezent nici dacă scădem toate pretențiile în privința aspectelor politice nu ar trebui trecuți oamenii politici în cărțile de istorie. România dotată cu toate condițiile de trai bun și foarte bun nu este dotată din niciun punct de vedere cu condițiile de a rămâne în ea pentru a ne crea un viitor. Ce bine este de oamenii care nu-și pun întrebări și trăiesc foarte bine și așa. În schimb am 1 % speranță că se va forma o opinie publică bazată pe competență și calitate și că societatea românească va putea ca să atragă elitele pe care ea însăși le pregătește pentru a rămâne în România. Avem exemplul elitelor generației pașoptiste care a modernizat România cu toate discrepantele sociale și atunci singura soluție cam aceasta ar fi ca elitele să revină în țară. Cum soluția dată de un expert politic străin ca să bombardam tot și să construim totul de la zero nu este chiar palpabila mai rămâne o ultimă întrebare “De ce am mai crede în țara aceasta?”.