Ne pierdem de atâtea ori pe noi mergând la un loc de muncă, plătind facturi , trecând repede pe lângă cei dragi uitând de atâtea ori de noi. Nici nu mai știm cum să ne bucurăm de soare, de adierea vântului, de păsări care cântă, de un câine care vrea un plic cu ceva de mâncare. Nici un mieunat nu ne mai oprește din goana de a avea. Nici nu mai știm când am fost ultima dată fericiți. Nu acea fericire cauzată de alcool, sport, bani. Ci acea fericire care vine din interior, molipsitoare. Acea fericire sinceră provenită din lucrurile mici. Și astfel uităm până la urmă să fim oameni care sunt trecători pe lumea aceasta și care au venit pe această lume cu un singur scop: să fie fericiți. Și ne vom trezi când vom fi bătrâni impovarati de dureri și cu un suflet greu pentru că am uitat să fim fericiți. Eh și ce târziu va fi atunci…(Text preluat)
Sensibilități 