Să nu uiți

Să nu uiți dragă Valentine când te vei duce la o Valentina să nu o iubești pentru un corp. Iar tu, o Valentina aleasă, să nu iubești numai hârtii. În lumea aceasta mare este plin de corpuri și hârtii, iar suflete sincere și alese sunt rare precum este lumina în întunericul pustiu. Acestea sunt doar cele care manifestă un sentiment pur și nobil și, oricât de naive ar fi ele, ele tot mai speră că într-o zi, cu voia Domnului apropiată, vor întâlni un suflet la fel ca al lor. Voi, Valentini și Valentine, de veți observa asemenea ființe, pășind duios, visând feeric ziua, nu le mai faceți nici un rău. Dacă nu aveți însă gânduri bune pentru ei, evitați-i spre a nu mai distruge o speranță și o iluzie de iubire dulce. Lăsați-i să plece mai departe, pe drumul lor de visători, spre un tărâm de sentimente frumoase. Vă rog frumos nu-i murdariti cu răutatea voastră și nici cu alte frustrări. Pentru voi este plină lumea de corpuri și de hârtii, dar pentru ei este o lume atât de mică, care se restrânge tot mai mult, cu fiecare zi și clipă existentă, de a mai găsi un suflet cald, sincer, nobil și care iubește pentru o viață nu ca și alții pentru o zi. Poate și acum, când rândurile acestea vreau să zboare, un suflet a găsit alt suflet și se iubesc așa cum numai poveștile mai amintesc.
A fost o dată ca niciodată când lumea mult mai mult iubea ființa decât simpli gologani și corpurile sculptate într-o sală. Iubim, noi oamenii și astăzi, însă prea mult mai iubim amar și la cea mai mică greutate aruncăm cu vorbe grele și renunțăm la frumusețea unui suflet. Iubim până la stele și la lună și totuși nu iubim defel. Lăsați-va sufletul să mai iubească nu numai două zile într-un an! În fiecare zi mai este timp pentru iubire și totuși nu o primim ca pe un dar. Cu mască sau fără mască scrise, suntem arestați și închiși în veci, în închisoarea noastră efemeră și în carja ne vom aminti cât nu am mai iubit un suflet rar. Vremea hartiilor și a corpurilor va trece și doar sufletul rămâne veșnic. Iubiți-vă mult! Iubiți cu drag și cu speranță în suflet..Atât știu cuvintele să zică și pentru aceasta nu mă condamnați sau să mă puneți pe o ghilotină. Sunt doar un pălărier de gânduri care vă scrie de bine că doar atât poate și mai știe..De restul să mai scrie și alții, mai pricepuți în lucrurile lumii actuale…