Mi-ar fi plăcut să fiu o poezie

Mi-ar fi plăcut ca să fiu o poezie sau cel puțin o poveste în proză ca să mă citească oamenii toți. M-aș fi născut din sfera înaltă a unui suflet prea sensibil pentru ceea ce este viu. Cu fiecare vers și strofă aș fi crescut tot mai mare și în ziua în care pixul nu ar mai avea ce să scrie m-as fi odihnit liniștit într-o carte alături de alte poezii. Aș fi fost deschis la inaugurarea volumului de poezii și multe cuvinte frumoase s-ar mai spune despre autor. Oamenii din sală m-ar aplauda și pe mine alături de alte poezii. Poate că aș fi apărut și în manualele școlare și o profesoară de limba română împreună cu elevii silitori ar fi încercat ca să dezlege misterul existenței mele. Aș fi fost învățat și comentat de elevi poate și ca o temă a unui examen național. Oamenii m-ar fi cunoscut peste tot chiar dacă eram doar o simplă poezie. Pe Facebook sau pe Instagram aș fi fost distribuit și mulți oameni mai sensibili si-ar fi hrănit sufletul prin însăși existența mea. O alinare blândă și suava a vieții lor umane aș fi fost. Într-un cenaclu literar mulți oameni ar fi știut de mine și eram poate cunoscut și la televiziuni ca partea creatoare care înfrumusețează sufletul și gândul oamenilor.

Cum nu sunt nicio poezie sau un cântec și sunt doar un anonim al gândurilor mele scrise am pus aceste rânduri eu ca muritor plin de senzații nepătrunse încă. Mulți oameni m-au considerat ca știutor a tot ceea ce există, dar cum pot eu oare să fiu un atotștiutor cât timp ceea ce mai am de trăit nu există încă? Prefer să fiu un om simplu care-și așterne gândurile doar pentru că au apărut în calea mea într-o dimineață care vrea ca să fie senină în a șasea zi din săptămână. Nici aprecierile sau distribuirile nu le caut căci doar un anonim umil asternator de gânduri pe o pagină de internet personală.