Ce sublimă este liniștea dimineții când nimic uman nu există. Încărcați cu negativismul oamenilor primim o pauză binemeritată. O pauză a grijilor noastre care ne ajută să găsim și partea pozitivă a oamenilor. Încă de două zile îmi răsună vocea unei mămici care mi-a spus “sunteți profesorul meu preferat “. Cuvinte spuse cu o maximă sinceritate capabile de a evoca un sens activității noastre didactice. Ieri ajungând în refugiul meu față de lume am primit și alte cuvinte deosebite de la un paznic unde-mi las ghiozdanul în timp ce alerg. “Ești întotdeauna binevenit aici” a răsunat simplu. Cuvinte din nou izvorâte dintr-o cunoaștere de câțiva ani fără a adăuga o condiție sau un avantaj. Oameni care prin cuvintele într-o atmosferă de liniște matinală triumfa în fața bârfei sau invidiei altor oameni. O îmbrățișare sinceră a unui copil de fiecare dată când mă vede întocmai pentru a ne ridica moralul reciproc. O apropiere care ar fi nevoie să fie normală într-un mediu didactic între elevi și profesori. Nu are un interes ascuns pentru că este un copil care întotdeauna învață lecția. Parcă suntem prea reci cu ei și lipsiți de empatie atunci când le deschidem drumul spre cunoaștere. Până la urmă aceasta este colecta sentimentelor noastre care ar trebui să conteze la sfârșitul unei săptămâni. Cuvintele frumoase care sunt caracteristice românilor atunci când uită de orgoliu, negativism și bârfa. Păcat că nu vrem sau poate nici nu putem să le manifestăm mai des, mai ales față de persoanele cu care intrăm de obicei în contact.
Sensibilități 