Jurnal de drum

În decursul drumurilor noastre pe autobuz de obicei vedem agitație și grabă. Oameni care se ridică cu zeci de metri pentru a coborâ pentru a nu fi uitați în mijlocul de transport. Călători care la urcarea în autobuz stau lângă șofer pentru a face o coloană numai pentru a primi un bilet. Astăzi pe linia 17 în orașul Târgu Mureș nu a fost însă așa. Șoferul a poftit frumos oamenii în autobuz cât timp el a primit din altă parte hârtiile pentru cursa care urma. În momentul în care a urcat din autobuz a poftit pe fiecare călător să se așeze pentru că urma să treacă el la fiecare dintre călători. În acel moment am văzut bună dispoziție pe fețele unor oameni care înainte de decizia șoferului erau încruntați. Trecând pe la fiecare călător parcă zâmbea fiecărui călător. De admirat este că exact la ora de pornire planificată a pornit din stație. Claxona fiecărui autobuz de transport local din oraș pentru a i se răspunde tot cu un claxon. Pentru câteva minute am avut impresia că nu sunt în România ci într-o țară civilizată în care oamenii pot zâmbi și transportul local să nu cuprindă doar o stare de agitație ci și de bună dispoziție. Nu cunosc numele șoferului de autobuz, dar admir atitudinea sa. Avem nevoie de o asemenea stare de bună dispoziție mai ales pe mijloacele de transport în comun și în special la temperaturi scăzute. Felicitări șoferului! Atât știu că este de etnie maghiară și că avea un autobuz galben care circula astazi prin orașul Târgu Mureș împrăștiind bună dispoziție și confort.