Țin în brațe timpul așa cum l-am ținut întotdeauna. De fapt clipele și acum îmi scapă printre degete pentru a se transforma în amintiri. Unele mai dulci, altele mai sărate prima dată au trecut prin suflet. El care le duce pe toate pentru ca după un timp să le scap pur și simplu din mâini. Cad ca și cum nu ar fi existat vreodată. Poate unele sunt încă blocate la granița uitării și a le am și acum în față. Un alt eu care asistă la mine și ceea ce a fost. Fie că am iubit sau am urât unele sunt încă la această graniță. De cele mai multe ori pleacă resentimentele sau momentele de suferință mult mai repede decât momentele fericite. Iubirea însă nu pleacă atât de ușor. Iubirea, iluzia urii și a pustiului încă rămân în suflet. Iluzia urii adică a urâ ceea ce am iubit este un sentiment trecător. În realitate este doar o formă brută de a ne lipsi de iubire. Sufletul pentru că nu vrea să nu mai simtă ține cu dinții de iubire. Într-o zi când nu o mai poate ține o scapă brutal rămânând o lovitură simțind de fapt un gol. Un gol care nu se umple ci lasă locul altui cufăr al sufletului pentru a se deschide. Odată închis sertarasul persoanei pe care am iubit-o rămâne o urmă nestearsa niciodată. Doar starea noastră diferă de menționarea sau vederea ei. Numai că urma ei nu pleacă niciodată. Așa putem spune că am instalat uitarea și praful gândurilor noastre se mai ridica rar pentru a o mai scoate la suprafață. Când uităm de fapt eliberăm persoana respectivă de lanțul dorințelor și nevoilor noastre pentru a se întâlni cu alte nevoi și dorințe. Anumite persoane nu reușesc să treacă această graniță a uitării și nedorind să ajungă într-un nou studiu al vieții unde vechile iubiri ar trebui să revină. Numai că vechile iubiri aparțin trecutului și inevitabil schimbându-ne este nevoie să reidentificam iubirea. A privi spre viitor înseamnă a ne reinventa și a ține timpul în mâini înseamnă și a planifica viitorul. A planifica din punct de vedere negativ sau pozitiv este inevitabil o iluzie și conține și elementul surprizei și a neprevazutului. În fond tot ceea ce am trăit, trăim și secunda următoare este în noi. Depinde de mine, noi sau voi să conducem hazardul sau să ne lăsăm conduși de el.
Sensibilități 