Un mesaj


Sunt anumite momente în viața noastră când se simțim sugrumati de oameni. Da. Acei oameni care intră cu bocancii în viața noastră pentru a se întreba ceea ce facem și nu suntem la ora obișnuită într-un loc. Binenteles neștiind motivul încep să inventeze tot felul de scenarii. Cu aceste gânduri mergeam pe lângă un zid și acest mesaj mi-a atras atenția. “Sunt momente în viață/ când ți se citește pe față/ câtă viață ți-a rămas/ de aseară până dimineață. Hai baftă!” Văzând acest mesaj parcă mă vedeam stresat din cauza parșivitatii oamenilor. Numai că momentele în viață nu le numărăm în funcție de momentele de stres. Acestea în timp nici nu le mai băgăm în seamă. Numărăm de fapt momentele în care am zâmbit, râs sau iubit. Sunt momentele pe care le ducem cu noi în somnul timpului. În ceea ce ar trebui să se numească uitare și totuși nu se risipește. În funcție de această decizie, de a număra momentele de stres sau acelea în care am trăit, zâmbit, râs sau iubit, ne apropiem sau ne îndepărtăm de moarte. O moarte care nu este prima dată fizică ci spirituală. Un spirit care uită să mai trăiască, să respire natura și mai ales să iubească. Fără să mai simțim viața suntem doar un corp ambulant ghidat strict după nevoile materiale. Nu mai știm să vedem nimic din ceea ce este omenesc, optimist sau chiar plin de speranță. Toate acestea de prea multe ori le citim pe fețele oamenilor și da! Avem nevoie de baftă ca să ne păstrăm optimismul între oameni și să nu fim cuprinși de negativismul lor atroce. Din toate aceste puncte de vedere mesajul scris pe o clădire din orașul Târgu Mureș ar fi nevoie să fie citit, învățat și pus în aplicare de oameni. Interesant este că acest mesaj este scris pe peretele alb al unei pensiuni pentru oameni în vârstă. Înainte de tot ceea ce există în viața noastră uităm să-i adăugăm sentimente frumoase și prea mult ne ocupăm de existența altora și nu exprimăm mai des puțin optimism. Pentru că de fapt nici nu vrem să-i zâmbim vieții ci mai mult să ne incruntam prin parșivitate, bârfă și minciună.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: