Stând într-o baie întunecată, iluminată de o singură lumânare, te uiți pur și simplu în oglindă și îi cânți numele de trei ori: Bloody Mary. Se spune apoi că apare o fantomă, uneori ținând un bebeluș mort, alteori promițând că va veni după a ta.
În timp ce folclorul poate fi fabricat, femeia din spatele oglinzii și povestea lui Bloody Mary a fost cât se poate de reală și o figură regală.
Legendarul monarh acum cunoscut sub numele de Bloody Mary s-a născut la 18 februarie 1516 în Greenwich, Anglia, la Palatul Placentia. Singurul copil al regelui Henric al VIII-lea și al Ecaterinei de Aragon, viața de rușine a Mariei față de propria ei feminitate a început la vârsta fragedă de 17 ani, când tatăl ei și-a anulat căsătoria cu mama ei, frustrat de lipsa unui moștenitor masculin la tron. Acest lucru l-a lăsat pe tânăra Mary complet separată de mama ei și i s-a interzis să o mai viziteze vreodată.
Regele s-a căsătorit cu doamna de onoare a fostei sale soții, Anne Boleyn, care l-a dezamăgit cu încă o fiică, Elizabeth. Îngrijorat de faptul că Mary ar putea interfera cu succesiunea Elisabetei, Boleyn a presat Parlamentul să o declare ilegitimă pe Maria.
Desigur, Boleyn a fost decapitată mai târziu de soțul ei pentru trădare, dar până acum se făcuseră daune numelui Mariei, iar ea stătea ultima la coadă pentru un loc pe tron.
Originea legendei Bloody Mary
Încă din adolescență, Mary a fost afectată de dureri menstruale teribile și de nereguli în ciclurile sale, care ar fi atribuite eventualului ei stres fizic și psihologic mai târziu în viață.
De asemenea, era cunoscută ca fiind lovită de perioade adânci și frecvente de melancolie, vrăji depresive care îi vor rămâne pe tot parcursul vieții sale relativ scurte.
În ciuda tuturor șanselor și afecțiunilor stăpânite asupra ei, Maria a preluat tronul în 1553 la vârsta de 37 de ani și s-a căsătorit imediat cu Filip al Spaniei în speranța de a concepe un moștenitor. Aici începe să prindă contur originea legendei Bloody Mary.
Înfometată de dragoste și căutând pentru totdeauna aprobarea tatălui ei, Mary ar relua acest model codependent cu noul ei soț, care era „Gata să-și producă toate emoțiile frustrate”.
Cu zece ani mai mică decât ea și, în niciun fel la fel de entuziasmat de reciprocitatea sentimentelor ei amoroase, Philip și-a îndeplinit îndatoririle negociate așteptate de la o căsătorie regală și, două luni mai târziu, cea mai mare dorință a Mariei s-a împlinit: era însărcinată.
În ciuda faptului că prezintă simptomele obișnuite ale sarcinii, inclusiv o umflare a sânilor și un abdomen în continuă creștere, publicul a rămas suspect de recentul noroc al reginei și nu a durat mult timp zvonuri despre o sarcină falsă să înceapă răspândirea.
Într-un timp fără teste de sarcină și în care medicii nu puteau examina un monarh șezut, numai timpul ar spune dacă aceste zvonuri ar avea vreun adevăr. Până atunci, oamenii din Anglia și Spania țineau cu ochii atenți pe Mary.
Și așa au așteptat. În mod obișnuit, Mary a intrat într-o cameră privată unde a fost închisă timp de șase săptămâni înainte de data scadentă a acesteia, 9 mai.
Deși a sosit ziua cea mare, bebelușul nu a ajuns și atât ea, cât și servitorii din jurul ei au propus că ar fi de vină probabil un greșit de calcul al termenelor de livrare, stabilindu-se acum pe unul nou în iunie, o lună mai târziu. Rapoartele false s-au răspândit aproape imediat în toată țara, cu toate acestea, unii susținând că regina lor a născut un băiat, iar alții afirmând că a murit pur și simplu la naștere sau că secțiunea sa umflată este simptomatică a unei tumori, mai degrabă decât a unei sarcini.
În ciuda faptului că lumea bârfelor crește în jurul ei, un lucru ar putea fi confirmat: pe la sfârșitul lunii mai, burta lui Mary a început să se micșoreze. Incapabilă să explice sau să înțeleagă ce se întâmplă cu corpul ei, ea a continuat să aștepte în timp ce cei din jur își pierdeau încet speranța.
Iunie și iulie au venit și au plecat, deoarece medicii ei au prelungit și mai mult data nașterii. Până în august, Mary a părăsit în cele din urmă limitele camerei sale, fără copii și singură ca niciodată. Ea credea că Dumnezeu o pedepsea pentru că a eșuat într-o misiune pe care și-a propus să o îndeplinească cu câteva luni mai devreme.
La momentul sarcinii Mariei, poporul Angliei era împărțit între protestanți și catolici. Mary, hotărâtă să-și unească poporul sub „adevărata religie” a țării, a luat măsuri semnând un act cu puțin timp înainte de Crăciunul din 1554 care avea să ducă la Persecuții mariane , în care aproximativ 240 de bărbați și 60 de femei au fost condamnați ca protestanți și arși pe rug.
Până în prezent, povestea despre Bloody Mary, regina Angliei, rămâne unul dintre cele mai infame cazuri de presupuse pseudoceză , sau „sarcină fantomă”.
O afecțiune rară și misterioasă, apare pseudocieza, ca să spunem simplu, atunci când o persoană atât de hotărâtă să rămână gravidă „își păcălește” propriul corp să creadă că este, de aici apariția simptomelor fizice și chiar întreruperea ciclului menstrual. .
O altă posibilitate în cazul Mariei ar putea fi hiperplazie endometrială , adesea un precursor al cancerului uterin, care poate fi susținut de relatează despre apetitul scăzut al Mariei și o istorie pe tot parcursul vieții de nereguli menstruale.
Ani mai târziu, Mary s-a anunțat din nou însărcinată, deși de data aceasta chiar și propriul soț a rămas neconvins. Asigurată de semnele sigure ale sarcinii, s-a confirmat ulterior că a intrat în menopauză și, din nou, nu a născut un copil.
Moartea Mariei Stuart
Potrivit catolicilor englezi, Maria Stuart era îndreptățită să ocupe tronul Angliei, în locul verișoarei sale regina Elisabeta, care era considerată o moștenitoare nelegitimă, dat fiind că fusese născută de Anne Boleyn, cea de-a doua soţie a lui Henric al VIII-lea. Şi cum catolicii englezi nu au recunoscut niciodată divorţul dintre Henry şi Catherine de Aragon prima soție a lui Henric, ei nu au recunoscut nici căsătoria lui Henric cu Anne, deci prin urmare nu puteau să o accepte pe Elisabeta drept regină. Acest lucru a făcut ca Elisabeta să o urască de moarte pe Maria, mai ales după ce în anul 1565 aceasta se mărită cu lordul Darnley, o rudă al regelui Henric al VIII-lea, acest lucru devenind un nou motiv de îngrijorare pentru Elisabeta. Astfel, ea începe să-i instige pe protestanții scoțieni împotriva Mariei și declanșează astfel un veritabil război civil în Scoția. În aceste condiții, Maria Stuart este nevoită să se refugieze în Anglia, unde este însă arestată imediat, din ordinul Elisabetei și ținută mai mulți ani în detenție în Turnul Londrei. În timp ce era în detenție, un nobil catolic englez pe nume Anthony Babington, inițiază un plan de eliberare a Mariei şi de asasinare a reginei Elisabeta. Considerând că nu poate duce la bun sfârşit planul fără consimţământul Mariei, Babington îi explică acesteia planul printr-o scrisoare, care din păcate ajunge în mana Elisabetei, care decide ca Maria să fie executată. Astfel, la 8 februarie 1587, la castelul Fotheringhay, Maria Stuart avea să fie executată prin decapitare, ea rămânând în istorie prin demnitatea de care a dat dovadă în momentul execuției.
Surse: http://www.dosaresecrete.ro
https//asayamind.com
Sensibilități 