
Într-o lume în care nu se mai zâmbește să fim noi primi care mai zâmbesc. Chiar dacă numai de complezenta să le zâmbim chiar tuturor. Într-o realitate în care nimeni nu mai știe ca să râdă să fim noi primi care spun o glumă. Pentru că lumea noastră dorește ca să râdă, însă nu are mijloacele ca să o facă. Într-o lume în care toată lumea înșeală să fim noi singuri fideli din lume. Pentru a avea o conștiință împăcată este nevoie ca să nu mai mințim. Căci adevărul, chiar este urât de oameni nu are nevoie de o memorie lungă, în schimb minciuna are nevoie de toate amintirile realizate pe termen scurt. Într-o lume în care cinstea și corectitudinea sunt scoase la licitație pe stradă să fim noi singurii oameni plini de cinste și corectitudine căci poate așa se mai schimba și lumea. Într-o lume în care prea puțini oameni mai iubesc sincer să fim chiar singurii oameni din lume care iubesc chiar din suflet cu speranța unui sentiment împărtășit. Să nu lăsăm sufletul să nu-și arate arta existenței sale pentru a dansa în văzul tuturor speranța iubirii eterne. Inima să crească tot mai mare iubind animalele cât și florile fără a ne gândi că primim o răsplată financiară ci pur și simplu să iubim și lumea. Un demn exemplu de sentimente frumoase ar fi recomandabil pentru oameni căci altfel cutreieram lumea fără a avea sentimente demne de a fi scrise. Crezând în fiecare zi ca avem lucruri de învățat, dar înainte de toate acestea să nu uităm să ne iubim mai ales pe noi. Doar așa viața noastră poate ca să fie mai bună dacă trăim într-o lume plină de frumos și de cântece chiar și când sărim prin băltoace.
Poate așa vom deveni mai buni și cu celelalte persoane și în primul rând cu noi ca definiție.