Dacă ar trebui…

Dacă am fi îndrăgostiți de o persoană și ar trebui să oferim oameni în loc de flori oare de unde i-am smulge? Am dărui oameni frumoși altor oameni spunând că de fapt sunt flori și poate despre oameni răi am afirma că sunt buruieni. Cerului dăruim atunci când moare un om bun ca semn al iubirii noastre față de cer și apoi plângem necontenit și exterior și interior. Florile acestea trăiesc cât timp le pomenim petalele din viața noastră și vorbele noastre sunt de fapt tulpina existenței. Amintirile ne arată că seva lor trăiește pe Pământ și atât timp cât vorbele noastre menționează persoana atunci tulpina lor nu și-a pierdut rădăcina existenței. În momentul în care hrănim alți oameni cu delicatesele iubirii dăruim oameni și sufletul de fapt al binelui. Frustrarea și orice alte părți ale râului provin din buruiana altor oameni care ne-au dus în acel moment negativ. Totuși dacă ar fi nevoie ca să-i tăiem ar fi nevoie ca să ținem cont de petalele lor și tot ceea ce poate fi frumos în ei căci de rău sunt bune doar acele flori care strică florile frumoase.

Numai că oamenii buni nu-i găsim la florărie ci trebuie să-i căutăm mult timp și atunci când găsim astfel de oameni trebuie să-i valoram autentic. Singurul preț, dacă putem să scriem așa este acela al binelui și al stropirii lor în fiecare zi cu tot ceea ce este frumos și liniștit. Dacă vrem însă să ne hrănim pasiunea este nevoie ca să găsim oamenii trandafiri care ne aprind sentimentele și senzațiile și le sting cu binele lor. Așa poate lumea se hraneste mai mult cu bine decât cu rău.