Prostia

Atunci când credem că nimic nu mai funcționează în România apare prostia ca și cadrul social și deja mai avem o speranță în suflet. Pentru că la începuturile lumii Dumnezeu a fost încăpățânat să nu o plaseze în același loc o găsim în toate momentele vieții noastre. Este așezată în punctele strategice pentru a nu spune sincer că este o pandemie socială. Cu cât cunoaștem treptele societății cu atât o cunoaștem tot mai des. Pornind de la omul simplu, deputat până la președinte prostia este chiar la modă. Pentru multe persoane este un motiv de mândrie și de aceea de jos în susul vieții societății noastre prostia este ridicată în slăvi. Ea este și la nivel înalt și chiar depășește infinitul pentru că este iubită atât de bărbați, femei, copii, de la suzeta până la barba albă. Din toate aceste motive în România este în uz expresia “a face pe prostul” numai că unii abuzează și atunci le intra în obicei. Un om deștept poate ca să devină prost mai ales atunci când se îndrăgostește, dar invers este mai greu și prostul devine numai un atotștiutor. Oamenii aceia care le-au văzut, trăit și le știu pe toate într-o lume în continua schimbare sunt nominalizați tot la nivel de proști. Sclavii experienței greșite în a face același lucru tot la fel și a aștepta rezultate diferite nu sunt numai nebuni, dar și proști.

În aceste condiții avem și curiozități. Nu despre cum se înmulțește prostia pentru că ea provine din școala vieții existente. Dacă prostia este atât de mult la modă și răspândită pe o scara largă de ce nu facem facultăți de proști cu studii postuniversitare pe măsură? Să putem ca să urmăm fiecare cursuri la zi și examenul de obținere a diplomei de absolvire să răspundă la întrebarea “Doamne cum pot să fiu atât de prost?”. Aprofundarea temei existențiale am face-o cu studiu de caz luând aleatoriu o persoană care nu și-a răspuns încă la această întrebare. Cel puțin așa vom progresa cu toții în funcții înalte și am fi la fiecare patru ani parlamentari, miniștri sau înalți demnitari de stat. Am adopta și legi pentru ca prostia să poată ca să ajungă la nivel de comerț și să o vindem celor care vreau ca să o cumpere. Monopolul românesc pe prostie ar fi autentic și am scoate-o și cu promoții la vânzare în funcție și de gradul de îndrăgostire și de alcool în sânge.

Așa fiind recunoscută prostia ca politică de stat și social în România nu am mai jigni sentimentele proștilor și prin urmare am suferi repercursiuni crezându-ne în funcție de numărul de cărți citite, reușite în viață sau simț practic oameni deștepți. Am fi cu toții dând în gropi împreună proști. Fără jigniri, orgoliu sau sentimente superioare ne-am îmbrățișa cu toții în prostie sau alte lucruri care se fac în cadrul ei. Ne-am întrece plini de zâmbete de cât putem fi de proști.

Poate și aceste rânduri pot ca să fie un început pentru prostia generală. Cel puțin sunt și autoironic și întreb retoric ai mei părinți “De ce nu m-ați făcut direct prost?”. Așa as fi fost mai liniștit și nu aș mai tot scrie rânduri pline de prostie. Aș recunoaște de la începutul vieții și nu m-as mai stresa defel. Acum cel puțin recunosc doar plin de autoironie și mă uit în jurul meu și prind curaj spunând fără menajamente “Doamne mă bucur că sunt prost!”.