Nostalgie de iarnă

De multe ori când citesc știrile despre iarnă din zilele acestea sunt cuprins de nostalgie. Fiind navetist din anul 2007 am cuprins și perioada iernilor începute în luna noiembrie și încheiate în luna martie. Multe amintiri au trecut în negura timpului, dar totuși voi enumera unele dintre ele. Pornind de la temperaturile constante de -20 de grade atunci când trotuarul și strada erau ca sticla din cauza gheții ajungând până la șoferul microbuzului care se încălzea cu un reșou. Continuarea ar fi în iarna din anul 2009 când prin zăpadă și temperaturi de sub -20 de grade străbateam trei kilometri pe jos pentru a ajunge la școală. Eram înconjurat de o câmpie albă unde doar iepurii mă însoțeau. Pentru a nu spune că aproximativ acum șase ani a fost o săptămână cu temperaturi între -26 și -30 de grade la orele dimineții cu o zăpadă abundentă. Țin minte că într-o școală încălzirea era realizată de sobe de teracotă și predam cu geaca de iarnă pe mine. Elevii, în momentul în care încheiam lecția se refugiau lângă soba de teracotă. În continuare făcând naveta cu autobuzul mergea încet pentru că ningea abundent. În momentul în care am ajuns în stație mai aveam un kilometru pe care-l parcurgeam printre nămeți și gheață. Pentru a nu scrie despre o dimineața în care fiind ploaie cu gheață și ajungând în fața școlii unde erau adunați mai mulți elevi efectiv m-am dezechilibrat și am căzut spre amuzamentul lor. Poveștile poate ar putea continua, dar erau vremuri în care lumea vedea iarna grea ca ceva normal și treceau oamenii cu bine bucurându-se în cele din urmă și de primăvară. Dacă ne mai răceam luam medicamente și ceaiuri și nu mai purtam nicio mască și nu ne feream unii de ceilalți. Dacă cineva făcea gripă sta acasă anunțând conducerea școlii sau dacă era elev învățătoarea și dirigintele fără să ne gândim la cuvintele “pandemie “. Știam ceea ce era epidemia și că ferindu-ne vom trece cu bine peste boli. În zilele noastre parcă prea ușor intrăm în panică și temperaturile de -10 sau -15 grade sau ninsorile abundente le vedem ca apocaliptice. Întotdeauna au fost mașini blocate în zăpadă și drumuri grele, dar le priveam mai detașați și nu așa panicați. Ar fi nevoie să înțelegem că așa este iarna și că oricum va fi vom trece cu bine peste vicisitudinile ei și ne vom bucura și de primăvară. Nu numai din acest motiv ar trebui să închidem televizorul și internetul și să citim o carte sau chiar să mergem la un derdeluș. Cel puțin pentru sănătatea noastră psihică și a vedea și partea bună a anotimpului de iarnă. Am scris aceste rânduri eu fără intenția de a bulgari cu anumite cuvinte. Poate doar am încercat să scriu despre oameni de zăpadă cu sau fără morcovi.