Bă, sărăcie (sărăkie) !

Trăim în țara lui “tu știi cine este tata” și a lui “Bă sarakie” să citim totuși sărăcie. În locurile în care buzunarul lui tăticul și relațiile lui mămica contează mai mult decât o diploma obținută acum cinsprezece sau douăzeci de ani. Oricum în zilele noastre multe diplome din țara noastră sunt scoase la licitație și se vând pentru cuvinte puține sau la fără frecvență. Trăim în țara în care un plic cumpără școala, dar nu cumpără cunoașterea. Atunci când ea se găsește pe internet la tot pasul devenim analfabeți al celor care, conform legii, ar trebui ca să conducă România. Având în vedere că știm să o localizam pe hartă și nu ne trebuie GPS. Oricum “gândim prea des” pe versurile formației “Paraziții” fără ca să mai știm să facem operațiile simple de matematică fără un calculator. Citim cărți de dezvoltare personală, psihologia relațiilor și al dezvoltări multilateral dezvoltate și suntem campioni “pe sate și orașe” la infidelitate și zbenguit în hoteluri sau la toxicitate și radioactivitate cu oamenii apropiați. Cărțile de dezvoltare financiară par bune de citit și puse ca icoane când avem îmbogățiți peste noapte în vilele din jurul orașelor. Trăim în țara în care doctorii, în majoritatea lor, te întreabă cât de gros este plicul pentru a știi câte șanse mai avem ca să trăim în spital după internare și noi ne-am prezentat cu o simplă răceală. Cumpărăm sănătatea, dar moartea nu o putem înșela. Ea vine atunci când trebuie la fiecare dintre noi și nu se uită în buzunar. La noi radarul miroase mașinile în funcție de prețul lor pentru a știi polițiștii pe cine să oprească și pe cine să lase liber. Tot la noi sunt codrii verzi de brazi care pleacă cu tonele în Austria și alte meleaguri și încă mai dorim să ieșim la iarbă verde. Avem în țara aceasta oameni care după ce le-au murit prieteni și cunoștințe tot nu cred încă în pandemie tesand conspirații întocmai ca pânzele de păianjen de pe credința sinceră și în mod practic realizată în viață în Dumnezeu. Îngroșam rândurile religiei pentru a fi repetenți la capitolul credință. Aruncăm astfel cu bolovani în tot ceea ce înseamnă viu atunci când nimeni nu se uită și blamam pe aceia care fac la fel. Dar stăm liniștiți pentru că în cazul unui război avem atât de multe luptătoare și luptători virtuali care nu au ținut niciodată o arma în mână încât dușmanii în loc să folosească un Kalasnikov dau din buric și-l preaslavesc pe Nicolae Guță. Pentru toate acestea l-am confundat pe distinsul Herr președinte cu primul rege al României pentru că aveau în comun originea germană. Alternativa era doar Veorica “Oh! Doamne proastă mai era” motiv bun pentru o carte despre “pericolul inundarii străzilor din Venezia” și despre “Cum să nu vorbești limba română” aprobate de Marian Vanghelie. Binenteles a fost sfințită de “Behehe” Becali care fiind singurul om bogat care ajută săracii a confundat fotbalul cu Biblia și pe antrenorul echipei cu mitropolitul. Poate de aceea suntem noi de preafericiti cu asemenea idoli pentru a nu spune de “intelectualele” siliconate care fac copii întocmai ca la xerox. “Da nenea, numai puțin bani pentru shopping și silicon să duc și la familie ” macaie divele de la noi făcând cu buzele un Muuu strident când aud de o carte.

Așa suntem noi sărăci din multe puncte de vedere, dar ceea ce este cel mai grav că suntem săraci ca bunătate, lucruri frumoase și autenticitate individuală. În rest ascultăm cântecul național “Avem di tati”. Și încă nu ne-am deșteptat români și tot ne descurcăm și așa cum este căci poate fi și mai rău decât atât în România dodoloata în alte vremuri frumoase.