
M-aș tot duce din lumea în care bârfa, invidia și incorectitudinea au câștig de cauză. De unde nesimțirea și aroganța sunt mereu hrănite. Unde răul și parsivitatea au un loc de cinste. Aș fugi dintre aceia care judeca și condamna frunza și ramul pentru orice lucru făcut și nefăcut. Unde nimic nu este bine dacă vrei să mulțumești oamenii. Aș fugi din lumea infidelității și a răului din relații. De corupție, hoție, interes și a uita oamenii buni. M-aș tot duce dintre aceia care plâng a lor soartă și nu fac nimic să o schimbe. De aceia care vând oamenii pentru cel mai ieftin preț și te calcă în picioare doar ca să se simtă bine. Aș fugi de oamenii care nu zâmbesc și nu râd. De oamenii care uită partea bună a lumii în care trăim. Care nu iubesc animalele și spun că iubirea există doar în basme și filme. M-aș ascunde de neștiință, analfabetism cultural și migrene provenite dintr-o lectură a unei cărți. Aș fugi din secolul în care butonarea telefonului și internetul guvernează toți oamenii. Aș fugi, dar nu pot pentru că trăiesc printre oameni. Fug de cele mai multe ori cu gândul și senzațiile departe unde lumea aceasta să nu mă cuprindă și să mă întoarcă spre un drum care nu este al meu.