
22 de oameni aleargă printr-o mocirlă după o minge. Preluarea mingii de obicei este complicată și în momentele în care o opresc șutează la peste doi metri înălțime de poartă. Pasele ori sunt prea scurte și interceptate de adversar pentru a le greși după a treia sau a patra pasa ori sunt prea lungi și ies în afara terenului de joc. La fiecare cădere a unui jucător coechipierii săi și antrenorul sunt cu mâinile pe sus pentru a cere fault. Dacă este în careul de 16 metri deja începe goana după arbitru care are nevoie de cinci minute în medie pentru a lua o decizie. În camera VAR sunt alți arbitri la fel de indeciși sau nepricepuți ca el. Din tribune se strigă “Hoții ” la nesfârșit căci arbitrul poate este și cumpărat de echipa adversa. La emisiunile de specialitate majoritatea timpului alocat se discuta despre arbitraj, despre ceea ce au dorit să spună jucătorii la declarații și prea puțin despre joc. Declarațiile jucătorilor dinainte de partidă merg pe același tipar “Jucăm unsprezece contra unsprezece, mingea este rotundă și se poate întâmpla orice, vom da totul să câștigăm și suntem pregătiți pentru partidă “. Antrenorul echipei completează “băieții s-au antrenat foarte bine în această săptămână și sper să fim arbitrați în mod corect “. Revin la declarații după partidă jucătorii. În cazul unei înfrângeri declara “am pierdut această partidă, mergem înainte. Punem capul în pământ și vom munci mai mult la antrenamente pentru a câștiga următoarea partidă. Probleme cu banii sunt la fiecare echipa, dar speram că săptămâna viitoare vor intra banii”. Antrenorul echipei completează “am jucat prost, dar puteam primi cel puțin un penalty. ” În cazul unei victorii jucătorii declara “am câștigat pentru că ne-am dorit mai mult victoria. Suntem pe un drum bun și sperăm să o ținem tot așa și în următoarea partidă. ” Antrenorul echipei completează “am câștigat pentru că am meritat victoria. Petrecem în seara aceasta și de mâine ne gândim la următoarea partidă. ” Dragi oameni nu este tabloul unui campionat de amatori ci este în mare parte peisajul, cu câteva excepții a primei ligi de fotbal din România și anume “Superliga”. Cel puțin eu sunt pesimist în privința rezultatelor echipelor de club din România și echipei naționale tocmai datorită tabloului Superligii, valorii jucătorilor precum și ceea ce transpun în teren antrenorii din Campionatul Național de Fotbal, cel puțin la nivelul primei ligi.