O mamă tace cel mai mult dintre toți oamenii pe care îi cunoaștem. Ea tace, de multe ori, atunci când greșim și când alții, dacă ar fi în locul ei, ne-ar reproșa, ne-ar face să ne simțim vinovați și ne-ar abandona.
O mamă tace atunci când îi lipsește ceva, când este îngrijorată, când este rănită, nedreptățită, neglijată, uitată… Ne spune doar lucruri care să ne amintească și care să ne convingă să avem grijă de noi. O mamă tace mereu despre nefericirea ei. Și tace și atunci când este bolnavă. Nu vrea să-și împartă durerile și spaimele cu copiii ei. Pentru că așa sunt ele create de Dumnezeu: din duh sfânt și iubire infinită și le-a pus în suflet toată puterea de sacrificiu, iertarea, tăcerea…
Irina Binder
Sensibilități 