Dependențele

Fiecare dintre noi are una sau mai multe dependențe. Depindem de oameni, obiecte sau de momente de fericire.

A depinde de oameni poate să fie și cu aspect negativ, dar și pozitiv. Dacă suntem dependenți de oameni în sensul în care nu știm să facem lucrurile simple ale vieții atunci este o problemă. O problemă și mai mare este când suntem dependenți de oamenii care ne fac rău. Având stima de sine scăzută ori credem că nu vom găsi alți oameni care să ne aducă bine în relațiile cu ei ori suntem dependenți de aspectele materiale. Adică în sfera relațiilor nesănătoase, dar avem beneficii. Oricum ar fi să o luăm tot rău ne produc și nu ar trebui să-l toleram. În momentul în care sunt implicați și copii între cei doi parteneri povestea este mai complicată și merge pe cazuri particulare.

În a doua ordine de idei depindem de obiecte. Suntem dependenți de tehnologie, dar de multe ori mai mult în sensul negativ decât pozitiv. Într-o lume în care internetul este cea mai cuprinzătoare sursă de informații găsim la tot pasul analfabeți ai lucrurilor simple. Ca exemplu putem să întrebăm oamenii ce rol are președintele și vom vedea mulți dintre noi nu cunoaștem rolul acestuia într-o societate democratică conform Constituției. Exemplele în acest sens pot continua pentru că suntem mai mult dependenți de a butona telefonul pe internet, pe jocuri electronice sau în alte părți decât ca să-l vedem ca pe o sursă de informare. Suntem atât de dependenți de tehnologie că în cazul în care dispare sau este defectă facem adevărate crize ca în cazul în care o persoană dragă are probleme de sănătate foarte grave. Copiii noștri dacă-i observăm sunt dependenți cu sprijinul părinților sau în spiritul turmei de tehnologie. Concurența jocurilor dintre ei poate provoca consecințe grave asupra comportamentului lor. Ca un simplu argument jocurile electronice sunt pline de violență sau chiar erotism care duc la lipsa sociabilitatii și la creșterea continuă a agresivității. Numai că toate acestea nu le vedem decât când este mult mai târziu.

În același timp o altă formă de dependență este de fapt o lipsă din atitudinea sau comportamentului nostru. Suntem de multe ori lipsiți de bun simț, respect sau dacă vreți chiar și unor adulți le lipsesc acei șapte ani de acasă. Pentru a nu spune, vorba lui Andrei Vulpescu, că mulți adulți chiar au nevoie de suzeta. Nu mai știm ca să fim practici și ghidați de o gândire simplă. De asemenea mai mult vrem ca să ne arătăm defectele decât calitățile crezând că acela care este necinstit, incorect, șmecher sau chiar care dă din coate nu neapărat în mod cinstit ci sub forma parșiva este omul de succes. Binenteles că în aceste condiții scădem valoarea muncii și a propriei capacități în detrimentul verbului a ne descurca în viață ceea ce este o dependență de necinste.

La toate aceste dependențe se adaugă și cumpărarea falsă de fericire care constă în țigări, băuturi acidulate, alcool sau droguri. Suntem capabili să investim pentru a fi fericiți în orice se poate, dar numai în noi nu vrem sau nu putem. Nu ar fi chiar atât de greu dacă ne-am autoanaliza puțin și am deveni dependenți de zâmbete, de râs și mai ales de unitate. Să respingem bârfa, invidia, cearta, pierderea timpului și să depindem de lectură, o mentalitate cinstită lipsită de prejudecăți. Promovarea unității sau altruismului sunt calea spre a construi un alt tip de societate. Indivizii să practice mai mult valorile lor indiferent de ceea ce au părinții lor, buzunarele lor sau cât de tare pot striga. Numai că atât timp cât locuitorii acestei țări nu-și promovează partea lor bună și eficientă nu numai ca și țară că vom stagna, dar rămânând în spate ca tot unitar vom fi tot timpul la cheremul altor state care-și promovează calitățile. Nu în ultimul rând avem și dependența de a nu fi noi niciodată de vina ci întotdeauna arătăm vinovații în altă parte. Cât timp nu promovăm valorile noastre ci ale altor țări să nu ne așteptăm ca în România lucrurile să fie mai bune. Din contra să ne bucurăm de momentele actuale căci putem să mergem mult mai jos în stilul acesta decât suntem în prezent. Timpul până la urmă cu atitudinea noastră ne va spune unde vom fi: în cădere liberă și într-o perpetuă criză sau avansând. Dependenți de a fi în vârf cinstit și corect sau aparent în vârf de fațadă și de fapt în mocirlă. Puterea tot la noi este, iar clasa politică sunt numai reprezentanții noștri. Suntem dependenți de complacere sau de schimbare în bine rămâne o întrebare retorică chiar și în ultima zi de ianuarie a anului curent.