
Aș vrea să fiu cu totul altfel ca persoană. Să fac bani și când respir, să am de toate pentru toți. Să plec în țări străine sau să conduc mii de kilometri. Mai mult să mă ascund într-o cabană în vârf de munte iarna și să mă întorc doar primăvara. Aș vrea ca toate mandrele alese să umble după tolba mea și să mă bucur de a lor companie, schimbându-le la fiecare adiere a unui vânt. Din chitară să le cânt despre drumurile mele și să pornesc din nou la drum. Un loc de muncă de plăcere unde să lucrez zâmbind într-o țară optimistă cu o veșnică primăvară și vară. Să crească toate roadele pământului în zare și armonia să domnească printre oameni și animale. O pisică și un câine, golden retrivier de preferință, să mi fie vesnici tovarăși de giumbuslucuri și aventuri.
Totuși nu sunt nimic din toate acestea ci sunt doar un visător ce împrăștie și bunătate și venin așa cum sunt eu efemer. Naiv și prea credul în dese rânduri mai cred că mai sunt încă oameni buni și că prin muncă se mai pot realiza minuni. Iubesc și cărțile și sportul, iar natura îmi este leagăn și pentru credință și tot cu mine este un Dumnezeu. Mai cred că undeva în lume, ascunsă tainic printre nori, există și o aleasă a inimii mele și mă așteaptă cu fiori. În toate acestea sunt doar eu, cel ce așteaptă o noapte lină și un răsărit în oameni și în flori și poate încă o veselie cam nesperată în zilele prezente sau poate un cântec în surdină. Aș vrea de toate, dar sunt doar un om, modest și simplu ca și râul ce curge liniștit la vale ce împrăștie și ape învolburate și line. În orice caz sunt numai eu…