Din punct de vedere religios în ziua de 30 ianuarie se țin diferite tradiții și obiceiuri cu ocazia Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gura de Aur.
La sate se obisnuieste ca in aceasta zi de sarbatoare inchinata celor trei sfinti sa se faca praznice de pomenire a mortilor din familiile credinciosilor, iar fetele tinere se roaga si tin post o avea o casnicie fericita. Tot traditia populara mai spune ca cine va lucra in aceasta zi, nu-i va merge bine „in ale casei” si poate sa orbeasca. Se crede ca pe 30 ianuarie incepe sa incolteasca graul care nu a incoltit din toamna. In traditia populara se spune ca de astazi se schimba vremea. De-acum, se zice ca „se stramba partiile”, iar vremea da spre primavara. Daca stresinile curg, primavara va fi friguroasa, daca e ger, vara va fi calduroasa.
Sarbatoarea reconcilierii: Praznicul Celor Trei Ierarhi este o sarbatoare dedicata reconcilierii; acum se impaca rudele dupa lungi dispute, iar toate proiectele comune concepute in aceasta zi vor aduce prosperitate in camin.
Praznicul trebuie respectat cu sfintenie: In aceasta zi nu se fac treburi casnice: nu se spala rufe si nu se matura in gospodarie pentru a evita pericolul de inec, de intamplari violente si de infirmitate.
In ziua sarbatorii nu se instraineaza lucruri din casa: Potrivit tarditiei, in ziua praznicului nu este bine sa imprumutam lucruri din casa pentru a proteja caminul de paguba.
Ofrande pentru mortii neimpartasiti: In numeroase zone din tara, se impart ofrande pentru mortii neimpartasiti :gospodinele fac coliva, merg la biserica s-o sfinteasca si apoi impart ofrande cu coliva, cu fructe si peste la trei barbati, in memoria rudelor decedate in familie.
Mamele se roaga pentru norocul fetelor de maritat: In ziua praznicului, fiecare mama care are o fata de maritat respecta sarbatoarea: nu presteaza munci gospodaresti si se roaga la biserica pentru norocul fiicei sale.
Sfantul Grigorie Teologul este aparatorul vaduvelor: Vaduvele care au probleme financiare, de sanatate sau sunt inconjurate de dusmani aprigi, trebuie sa se roage si sa ceara ajutor Sfantului Grigorie, cel care, de secole, este aparatorul lor dovedit. Gospodina care nu respecta sarbatoarea, spala rufe si arunca laturi in curtea casei, dupa ce a impartit ofrande pentru morti.
Un praznic de iertare pentru pacatul avortului: In ziua praznicului, femeile care au pacatuit facand un avort, trebuie sa respecte sarbatoarea: sa faca pomeniri si sa imparta ofrande; prin acest ritual ele pot fi iertate pentru marele lor pacat.
Pelerinaje in lacasuri de hram: In ziua de praznuire a celor Trei Ierarhi sunt benefice pelerinajele in lacasurile de cult, care poarta hramul Celor Trei Sfinti. Tot in aceasta zi, este bine sa fie ajutati copiii saraci, care doresc sa devina preoti.
În fiecare an, pe data de 30 ianuarie, sunt prăznuiți Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare semnifică unitatea creștinilor.
Deşi Biserica i-a pomenit separat în luna ianuarie, pe Sfântul Vasile în 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie în 25 ianuarie şi pe Sfântul Ioan Gură de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt prăznuiţi împreună pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi creştinilor că nu este unul mai mare decât altul. Este una dintre cele mai mari sărbători înainte de Paștele 2022. Paștele ortodox 2022 se sărbătorește în 24 aprilie , iar Pastele catolic 2022 se sărbătorește în 17 aprilie.
Sfinții Trei Ierarhi au trăit la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui următor şi au avut o contribuţie importantă la teologia creştină, fiind numiţi „Protectori ai învăţământului teologic”.
În tradiţia populară se spune că de astăzi se schimbă vremea. De-acum, se zice că „se strâmbă pârtiile”, iar vremea dă spre primăvară. Dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă, dacă e ger, vara va fi călduroasă.
Tot tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine „în ale casei” şi poate să orbească.
În această zi de sărbătoare, la sate se obişnuieşte să se facă praznice de pomenire a morţilor, iar fetele se roagă şi ţin post pentru a avea o căsnicie fericită.
Se mai spune că aceasta este o sărbătoare a reconcilierii – rudele se împacă după lungi dispute, iar proiectele comunce concepute în această zi vor aduce prosperitate.
În schimb, nu se fac alte treburi casnice – nu se spală rufe, nu se mătură în gospodărie pentru a te feri de pericolul de înot, de întâmplări violente şi de infirmitate.
Tot de sărbătoarea Sfinţii Trei Ierarhi nu e bine să împrumuţi lucruri din casă, pentru că se spune că vei atrage paguba în căminul tău.
Femeile care au fete de măritat merg la biserică pentru a se ruga ca acestea să găsească un soţ bun. Pe de altă parte, credinţa populară spune că femeile care au făcut întreruperi de sarcină vor fi iertate dacă respectă cu sfinţenie sărbătoare şi fac pomeniri.
În credinţa populară, cei trei ierarhi erau trei doctori vindecători de boli. În ziua în care sunt sărbătoriţi, nu se lucrează, fiind rău de ars, de friguri şi de pagubă. În această zi trebuie să dăm o lumânare de pomană, pentru ca întreaga viaţă să fie luminată.
Sfântul Vasile cel Mare reprezintă simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor; Sfântul Grigore reprezintă simbolul ştiinţei teologice şi al contemplării înalte, fiind primul dintre părinţii bisericeşti care a folosit termenul de teologie, iar Sfântul Ioan Gură de Aur reprezintă simbolul zelului apostolic prin cuvânt şi faptă.
A doua semnificație a zilei de 30 ianuarie este că astăzi este Ziua Croissantului. Istoria neştiută a deliciosului produs de patiserie
Croissantul, unul dintre cele mai cunoscute produse de patiserie din lume, are o istorie extrem de controversată. În mod obișnuit, toată lumea atribuie acest produs tradiției patiseriei franceze, o „minunăție” gastronomică, însoțind cafeaua sau ceaiul, umplut cu branză, cu dulceață, ciocolată sau cremă de vanilie, consumându-se frecvent la micul dejun, alături de fructe proaspete.
Primele legende în legătură cu acest produs datează de pe vremea când turcii, în 1683, asediază Viena. Se spune că un patiser, care lucra până târziu, într-una dintre nopți, îi aude pe turcii care încercau să sape un tunel pe sub zidurile cetății atât de bine apărate, și a alertat straja orașului, care, în acest fel, s-a putut apăra. Străjerii reușesc să prăbușească tunelul peste turci, eliminând pericolul și salvând orașul.
Patiserul, care a asistat la întreaga scenă, are geniala idee de a coace, dintr-un foietaj, o prăjitură în forma simbolului turcilor asediatori – Semiluna, pentru ca, în momentul în care concetățenii lui vor mușca din aceasta, să aibă senzația că mușcă din dușmani. Aceeași legendă circulă și câțiva ani mai târziu, înlocuindu-se, însă, Viena cu Budapesta, ca țară de origine a croissantului.
O altă legendă extrem de cunoscută o are în prim plan pe Maria Antoaneta, principesa de origine austriacă, măritată cu regele Franței, Ludovic al XVI-lea. Aceasta este cea care, potrivit tradiției, introduce acest produs de patiserie în Franța, insistând ca bucătarii regali să îi pregătească, după descrierile ei, croissantul care îi aducea aminte de ținuturile natale și de copilărie, Maria Antoaneta având, la vremea respectivă, doar 15 ani.
Potrivit maeștrilor-patiseri, există cel puțin 50 de parametri care trebuie respectați pentru a obține un croissant adevărat: calitatea făinii, a untului, timpul de creștere a aluatului, fasonarea preparatului, temperatura cuptorului, durata coacerii etc.
Istoria neștiută a croissantului spune că
deşi este consacrat bucătăriei franceze, bloggerii culinari afirmă că celebrul croissant are de fapt origini est-europene, mai exact din Austria. Astăzi, produsul este comandat alături de cafea într-o mulţime de localuri.
Croissantul a început să devină un preparat de bază din micul dejun al multora, în special al celor mult prea somnoroşi sau grăbiţi, care nu iau micul dejun acasă ci îl includ în programul de întâlniri la o cafea. Un croissant lângă o cafea şi eventual un fresh de portocale este pentru multă lume un mic-dejun consistent cu care să îşi înceapă ziua.
Puţini sunt cei care ştiu însă mai multe detalii despre delicioasele croissante, cu unt, ciocolată sau dulceaţă. Împătimiţii bucătăriei, cum este bloggeriţa Gina Bradea, au mers mai departe de a pregăti delicioasele croissante şi i-au studiat istoria, scoţând la iveală lucruri puţin cunoscute, unul dintre acestea fiind faptul că croissantele, deşi recunoscute ca şi produse de patiserie franţuzeşti, par să aibă alte rădăcini.
Împătimiţii bucătăriei, cum este bloggeriţa Gina Bradea, au mers mai departe de a pregăti delicioasele croissante şi i-au studiat istoria, scoţând la iveală lucruri puţin cunoscute, unul dintre acestea fiind faptul că croissantele, deşi recunoscute ca şi produse de patiserie franţuzeşti, par să aibă alte rădăcini.
„Croissantul, deşi mulţi cred că este o reţetă clasică franţuzească, face parte dintre acele numite „viennoise” (produse vieneze). Strămoşul croissantului este, probabil, kipferl, un corn cu o formă asemănătoare croissantului, care se face în Europa de Est. Acest corn este tradiţional în Austria, mai ales în preajma sărbătorilor pascale, dar se face din aluat dospit gen pâine, nu din aluat de foietaj”, menţionează Gina Bradea pe site-ul ei, Poftă bună.
În Franţa, croissantul, într-o formă adaptată după cornul austriac, a ajuns între 1837-1839, cunoscând mai multe încercări de pregătire până la cea consacrată în prezent. La 10 ani de la apariţie, croissantul făcea parte din viaţa cotidiană a fiecărui francez.
„Istoria gastronomiei şi bucătăriei franţuzeşti spune extrem de clar că reţeta actuală de croissant a devenit celebră abia în secolul XX, după 1950, devenind un element tradiţional al micului dejun, alături de dulceaţa de portocale, nelipsitul unt şi, desigur, ceşcuţa de cafea. În Italia, acum, majoritatea italienilor au la micul dejun un croissant sau un alt produs de patiserie, asemănător, şi o cafea.
Multe legende circulă pe seama inventării reţetei de croissant. Se spune că celebra regină Maria Antoneta, de origine austriacă, este cea care a adus croissantul în Franţa şi l-a făcut popular în anul 1770”, mai afirmă blogerul gastronomic Gina.
30 ianuarie este și Ziua internațională pentru non-violență în școală. 17% din copiii din 58 de ţări sunt supuşi unor forme severe de pedeapsă fizică
Data de 30 ianuarie marchează ziua internațională pentru non-violență în școală. Violenţa şcolară este doar una dintre manifestările violenţei cotidiene. Dezbaterile privind relaţia între conceptul de „drept la siguranţă” şi mediul şcolar au căpătat în Europa o dezvoltare continuă şi constantă. Odată ce experţii au recunoscut importanţa acestei probleme, mobilizarea şi preocuparea faţă de violenţa în şcoli a devenit, în mod constant, un obiectiv politic la nivel naţional şi internaţional.
Un raport global al UNICEF, „Ascuns la Vedere – O analiză statistică a violenţei asupra copiilor”, confirmă amploarea zguduitoare a abuzului fizic, sexual şi emoţional la care sunt supuşi copiii în toată lumea. Astfel, aproximativ 17% din copiii din 58 de ţări sunt supuşi unor forme severe de pedeapsă fizică (loviri în cap, tras de urechi sau lovituri dure şi repetate). La nivel global, trei din zece adulţi consideră că este nevoie de pedepse fizice pentru a creşte copiii bine. .
La nivel mondial, 1 din 3 elevi cu vârste între 13 şi 15 ani sunt brutalizaţi cu regularitate în şcoală. Aproape o treime din elevii cu vârste între 11 şi 15 ani din Europa şi America de Nord afirmă că au brutalizat alţi copii – în Letonia şi România, aproape 6 din 10 recunosc că brutalizează alţi copii.
Ziua Internaţională pentru nonviolenţă în şcoli a avut ca zi de plecare 30 ianuarie, aceasta fiind ziua celebrării morţii lui Mahatma Gandhi, supranumit părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă neviolente, cel care spunea: „nonviolenţa este arma celor puternici.”
Scopul activităților din data de 30 ianuarie este acela de a conștientiza problema legată de violența din școală, care poate avea consecințe și ȋn afara acesteia, identificarea modalităților de rezolvare a conflictelor prin comunicare nonviolenă, dezvoltarea abilităților și motivației de relaționare.
Chiar dacă Ziua Internaţională pentru Nonviolenţă în Şcoală este sărbătorită pe 30 ianuarie, mesajul ei trebuie să dureze şi să se manifeste în fiecare zi. Toate formele agresiunii întâlnite în şcoli – de la îmbrânceli şi jigniri, până la injurii, vulgarităţi, intimidări fizice şi verbale – trebuie să dispară iar relaţiile interumane elev-coleg, elev-profesor, elev-părinte trebuie dezvoltate pe o bază de armonie şi toleranţă, în care puterea de convingere a cuvântului şi nu a violenţei trebuie să primeze.
Sursa: adevărul.ro
ortodox.ro
Sensibilități 