Un zâmbet


Sunt zile în care nici să schițam un zâmbet nu vrem. De parcă acel zâmbet ne-ar lăsa fără hainele forței noastre interioare. De multe ori la sală sau în alt mediu chiar dacă schițez un zâmbet persoanei respective parcă i se pare un flirt. O fată căreia-i zâmbesc răspunde imediat cu titlul “am prieten” sau “nu sunt interesata” bruscand zâmbetul cu agresivitate. Singurele persoane care zâmbesc sunt persoanele de la relații cu clienții. Cred că aceste persoane și în somn zâmbesc sau primesc bonusuri pentru fiecare zâmbet în parte. Personal mi-aș alege zâmbetele în primele ore ale locului de muncă și pe final i-aș jigni în gând. Numai că zâmbetul nici pe trotuar nu există. Rar să vedem un om care zâmbește altui om. Dacă zâmbește o femeie unui bărbat sau invers parcă următorul pas este să se dezbrace și să facă dragoste. Cum nu doresc acest lucru atunci mai bine nu zâmbesc. Oricum zâmbetul este doar un gest de amabilitate și nefiind atât de calzi parcă ne este frică să și zâmbim. De parcă zâmbetul este atribuit persoanelor cu probleme psihice numai că ele și vorbesc singure și se și contrazic. Nu chiar ca un profesor căci el are și pereții la dispoziție și nici nu află lucruri noi, dar pe aproape. Până la urmă zâmbetul nu este doar o formă de amabilitate ci și o formă de a face interlocutorul să se exprime mai liber. Este și instinctual, dar este și o problema de gust asupra oamenilor chiar dacă unii sunt și amari. Nezambind vieții ea va crede că ne plac problemele și atunci divinitatea ne va trimite și alte probleme. Atunci când le zâmbim însă sau să facem mișto de ele chiar și problemele vor înțelege că nu suntem normali și ne va lăsa în pace. În cazul de față normalitatea, ca să vedem până unde am ajuns, cuprinde zâmbetul ca formă de flirt sau interese ascunse ceea ce binenteles că este greșit. O normalitate care presupune să stăm încruntați, mai ales de la pandemie, să răspundem cu agresivitate și dacă este cazul să ne demonstrăm la patruzeci de ani cine este mai tare. Numai că persoanele agresive verbal sau fizic reușesc să demonstreze cât de tare proști sunt. Așa că și în acest caz și în viață în general este recomandabil să zâmbim atât timp cât mai avem dinți. În curând am impresia că nu vom mai zâmbi numai dacă vom primi bani sau devenind un popor de știrbi. Poate suntem majoritatea știrbi și cu dinte pauză lipsă gaură și nu știam eu.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: