21.01

Astăzi bunica dragă ți-am cânta “La mulți ani “/ am fi cu toți nepoții împreună de mâini/ cu un tort frumos pe masă/ ne-am bucura la dumneata acasă. Am fi cu toții în casă, fiice, nepoți și cumnați/ pentru dumneata am fi cu toții numai frați/ am mânca iar mămăligă cu mâncare afumată din borcan/ bucurându-ne că te mai avem și în acest an. Numai că astăzi nu ne bucurăm/ de fapt cu toții ne întristam/ am cânta “La mulți ani “, dar nu mai avem la cine/ căci cine este plecat în groapă de acolo nu mai vine. La sfârșit de vară te-am condus pe un ultim drum/ bucuria din fiecare an în această zi s-a transformat în scrum/ m-aș mai duce la dumneata acasă/ însă totul este gol la dumneata în casă. Nimeni nu ne mai așteaptă la poartă/ așa a fost a dumnitale soartă/ când mai venim în sat/ la dumneata să venim unde sicriul este așezat. Crucea dumnitale am udat-o cu lacrimi/ poate mai auzi ale noastre patimi/ vai, cum aș mai vrea măcar o dată/ să cobori la mine să ne așezăm la poartă. Să mai vorbim de toate ale noastre/ câte fapte ale mele și cuvinte mai sunt în ale mele astre/ să fiu iar drăguțul lui mama/ să-mi spui că ceea ce este rău nu este de băgat în seama. Numai că bunica mea este acum în Cer/ se odihnește după atâta frig și ger/ știu că mă mai iubește și de acolo de Sus/ căci fiecare realizare a mea este după al dumnisale la Dumnezeu cuvânt bun spus.