Povești din taxi


Cum nu am mașină (da. Știu. Păcat mare) ajung câteodată să merg cu taxi. (Chiar la vârsta de 41 de ani sunt neofertant). În aceste călătorii am unele dintre cele mai interesante conversații. De fapt majoritatea șoferilor de taxi cunosc dedesubturile orașelor pentru că transporta tot felul de oameni. Din cadrul acestor povești am auzit de interesul meschin al unor oameni din orașul Târgu Mureș de a nu se transporta gunoiul de firma de gunoi. De asemenea sunt fini observatori ai oamenilor și în general discută despre latura negativă a oamenilor. Știți că oamenii din ziua de astăzi nu mai sunt la fel de uniți sau buni ca acum câțiva ani. Dacă persoana este mai în vârstă este în general nostalgic după comunism sau inevitabil povestește despre locul și cum a făcut armata sfârșind prin concluzia amară conform căreia tinerilor din ziua de astăzi le lipsește respectul și disciplina. Pentru a nu spune despre locurile unde oamenii se mai iubesc tainic în oraș sau vorba lor în boscheți. Sunt însă și șoferi de taxi pierduți în gândurile lor tăcuți care doar mormăie un mulțumesc la finalul cursei. În orice caz nu este o viață ușoară de șofer de taxi pentru că pot să fie și zile slabe cu riscuri, dar și zile bune ca weekend-urile sau Sărbătorile de Crăciun. Depinde și de abilitatea fiecărui șofer și experienta sa de a răspunde la comenzi sau a se plasa în locurile unde ar putea să fie clienți. Pentru a nu spune că trebuie să cunoască fiecare străduță a orașului. Oricum șoferii de taxi din Transilvania parcă sunt puțini mai calzi și mai respectuoși față de aceia din Oltenia sau București. Cel puțin pentru mine fiecare călătorie cu taxi este o poveste a unor oameni care câteodată nu au nici zi și nici noapte pentru a se odihni chiar dacă, de multe ori sunt și urâți de ceilalți participanți în trafic. Astăzi mai mult decât oricând are și această meserie riscurile ei. Ca pentru noi toți cu avantaje și dezavantaje și are și zile bune și mai puțin bune întocmai ca ceea ce numim viață.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: