O altă poveste din orașul Târgu Mureș


Viața unei țări este formată din oamenii simpli. Oameni care se plimba pe trotuar spre un loc de muncă sau alături de copiii lor. Așa era și sâmbătă către orele amiezii când bărbați și femei se plimbau cu copiii lor. De cealaltă parte într-un hypermarket erau familii ieșite la cumpărături care, la ieșire așteptau rândul lor la casă pentru a plăti. Cumpărând anumite produse cu greu le-am îndesat în geantă. La ieșire din magazin am auzit o voce “tinere, ți s-a desfăcut geanta. Cadee”. M-am întors către locul de unde venea vocea și era o cerșetoare în două cârje. O știu de peste douăzeci de ani căci, fie iarnă sau vară este în fața unui magazin cerșind de mâncare. Nu-i știu numele, dar mi-a stârnit admirația. Putea să fure ceea ce aveam în geantă și fiind cufundat în gândurile mele nu băgam de seamă. Totuși a preferat să mă atenționeze. I-am mulțumit și i-am dat cinci lei. Poate că nu a avut norocul unei familii care să o îndrepte spre școală și un loc de muncă. În sinea ei ar fi dorit să dețină bani și să iasă din magazin plină de sacoșe cu produse. Poate însă s-a obișnuit să cerșească din copilărie fiind și de etnie rromă. Nu sunt rasist, dar cerșetoria este practicată de cele mai multe ori în oraș de rromi. Copii abandonați pe străzi care urcă în autobuz fără a plăti pentru a fugi când văd controlori. Ea, cerșetoarea în cârje deja se apropie de al cincilea deceniu cu aproximație din viața ei. De cel puțin douăzeci de ani știu că cerșește. Uitându-se la hârtia de cinci lei mi-a mulțumit și a zis “Dumnezeu să vă ajute, tinere”. Cred că a fost cea mai sinceră forma de recunoștință. Era obișnuită să ceară. Nici nu știu câți bani poate să obțină pe zi și unde doarme noaptea. Sunt oameni în orașul Târgu Mureș care dorm afară sau la Adăpostul pentru familii nevoiașe unde mai primesc o masă caldă. Este greu de înțeles cerșetoarea cu cârje de ce s-a mulțumit cu atât de puțin de la viață. Poate că nici nu a avut noroc de oameni care să o îndrume spre un loc de muncă decent sau așa este obișnuința ei. Oameni care mulțumindu-se să cerșească renunță la rușine și doar întind mâna cu speranța că vor avea ce să mănânce astăzi. În caz contrar dorm cu burta goală. Doar Dumnezeu mai știe ce alte drame se mai ascund în spatele unor cerșetori. În anumite cazuri se ascunde și viața celor care primesc o perioadă ajutor social din cauza lenei sau a imposibilității de a găsi un loc de muncă. Oricum sărăcia câteodată este mai mare decât ne putem închipui nu numai în orașul Târgu Mureș, dar în cadrul României în general. Din acest motiv ar fi nevoie să ne apreciem viața așa cum este și părinții că ne-au purtat spre școli. Alți părinți și-au învățat copiii să cerșească așa cum este povestea cerșetoarei cu cârje.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: