Scrisoare către Eminescu


De ziua ta Luceafăr sfinte
Doresc să-ți scriu două cuvinte,
De-atâta sunt și eu în stare
Și ți le pun într-o scrisoare.

Nu am să-ți scriu să nu te superi
Că s-au topit frumoșii nuferi
Și luna mult s-a întristat
Când lacul tău a fost secat.

Nu am să-ți scriu nici despre tei,
Să vii să-l vezi când poți, când vrei…
Teiul, ce ți-a fost drag ție,
Să vii să-l vezi, că nu se știe…

Nici despre codri nu îți scriu
Că-n urma lor e mult pustiu,
Nici despre plopii confidenți,
Căci prea puțini mai sunt prezenți.

De ce-i pe-aici nu am să-ți scriu
Că te-ntristez și bine știu
Cât ai fost tu de supărat
Cât printre noi ai colindat.

M-am luat cu vorba și-uite cum
M-am abătut cam mult din drum
Să-mi fac curaj să îndrăznesc

Să-ți scriu Emine…Te iubesc!

Am vrut să mă ascund de tine,
Dar am aflat că știi Emine
De tot ce nu am vrut să-ți scriu,
Că tu ești printre noi, ești viu! (Preluat de Nicolae Danciu)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: