Lasă-mă să dorm, mamă


Mi-e somn… dar nu plânge, te rog, pentru că suspinele tale încă mă țin treaz și vreau doar să “dorm”…
Lasă-mă mamă, sunt atât de obosit și corpul meu de motan nu mai are puterea să suporte o viață care nu mai este…
Să nu plângi mamă, nici măcar să nu o faci în tăcere pentru că pot auzi sunetul lacrimilor tale care cad încinse pe mormântul meu.
Lasă-mă mamă… chiar dacă știu că gândul te va chinui… rămâi puternică și lasă-mă să plec.
Sarcina mea aici a ajuns la sfârșit, în acești ani de viață împreună te-am învățat atât de multe și ai învățat multe…
Cu mine ai invatat sa apreciezi lucrurile bune si adevarate din viata… ai invatat ca dragostea pe care o poti simți are multe forme si este imensa chiar si atunci cand are coada si trufa…
Te-am făcut să cunoști și să iubești o lume despre care nici măcar nu ți-ai imaginat că ar putea exista și în această lume ′′ te-ai pierdut, dar te-ai regăsit”
Lasă-mă mamă să plec și să aduni mereu cu tine amintirile frumoase și toată dragostea pe care ți-am purtat-o pentru că te va ajuta puțin când durerea absenței mele îți pare insuportabilă că nici nu poți respira.
Mama, lasă-mă să plec.
Text preluat

(Pisicuța doamnei Eugenia Comiza)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: