De când mă știu nu am sugerat cuiva ca să citească vreo carte. Astfel nici acum nu vreau ca cineva să citească această carte în urma recomandări mele.
Pentru că dacă cineva ar citi această carte ar da de o bunică trăznita care la 78 de ani este arestată de poliție pentru că a sărit gardul de la o grădină zoologica ca să arunce cu rahat într-un elefant. Ca să nu mai spunem că fumează și face farse mai multor oameni. Mai mult are o relație proastă cu fata ei, însă creează o lume feerica pentru nepoata ei, Elsa. Ținutul Miamas unde există și Ținutul Aproape Treaz și câte un monstru sau un ors și multe alte minunății.
Un alt argument pentru a nu citi cartea este că bunica moare și lasă o moștenire importantă nepoatei sale. Moștenirea constă în scrisori de iertare către toți oamenii cărora bunica le-a greșit. Călătoria “iertării” realizată de Elsa este însoțită de un monstru și un ors, oameni de fapt, dar creionati de bunică conform ținutului Miamas care are și un limbaj codificat.
Finalul nici măcar nu vi-l recomand pentru că dacă ați citi cartea ați fi impresionați și chiar nu merită. Cum nu are nici un sens ca să aprofundati autorul pentru că fiind autor al mai multor cărți lăudate de critica literară v-ar face să le rumegati prea repede.
Cu aceste rânduri sper că v-am convins ca să nu citiți această carte. În concluzie aș adăuga motivul principal: nu o citiți că s-ar putea ca să vă placă și nu mai scăpați de ea până nu o terminați. Eu așa am pățit și mi-a plăcut senzația 😉😉😊😊
Sensibilități 