El este tatăl meu


“- Cine este el?, m-au intrebat.

  • E tatal meu!
  • Dar, de ce nu-i porti numele?
  • Pentru ca nu avem acelasi sange, am raspuns calm.
  • Atunci, nu e tatal tau, s-au grabit sa-mi zica.
  • El, a sosit in viata noastra cand aveam doar 7 ani. S-a indragostit de mama, iar prezenta mea nu a fost niciodata o problema. Dimpotriva. Ii placea sa se joace cu mine, era bucuros sa petrecem timpul impreuna.
    Mama spune ca m-a vazut mereu cu ochi buni, ca ochii lui au o privire speciala pentru mine.
    A dovedit ca o iubeste pe mama; a dovedit ca o iubeste cu adevarat, cu tot trecutul ei.
    A dovedit ca o iubeste atat pe ea cat si pe mine.
    De-a lungul timpului a continuat sa arate tot mai multa iubire fata de mama si fata de mine.
    Daca in fiecare zi m-a vazut, in fiecare zi s-a jucat cu mine.
    Daca nu putea sa vina in fiecare zi sa ma vada, in fiecare zi intreba de mine, fiindca in fiecare zi vorbea cu mama la telefon. Si nu era doar aparenta, chiar il interesa ce fac.
    Daca se intampla sa am vreo problema de sanatate, lasa tot ce avea de facut si alerga cat de repede putea sa fie langa mine, sa ma ingrijeasca, sa ma protejeze, sa ma simt in siguranta.
    Niciodata nu ne-a abandonat. Intotdeauna a fost constant cu mama si cu mine.
    Am devenit prioritatea lui.
    Prefera sa-si petreaca timpul cu noi, decat sa fie in oricare alta parte, chiar daca ce faceam era doar sa ne uitam la un program plictisitor la televizor.
    Putea sa mearga oriunde, sa faca orice in alt loc, dar el mereu a preferat sa fie cu noi. Mereu a avut grija de noi.
    Cand mama a decis sa fie cu el pentru tot restul vietii, el nu s-a schimbat. Intotdeauna si-a respectat promisiunile.
    Mie, mi-a demonstat ca ma iubea cu adevarat. Niciodata nu a incercat sa-mi cumpere iubirea. Ba dimpotriva: mi-a aratat valoarea lucrurilor si ca iubirea e de nepretuit.
    A avut mereu grija de mine si m-a respectat ca pe un fiu si chiar m-a iubit si ma iubeste ca pe propriul fiu. Mereu m-a numit “Campion!”, campionul lui si intotdeauna mi-a oferit iubirea unui tata, chiar daca nu avea aceasta obligatie.
    Mi-a dat cele mai bune sfaturi de cate ori am avut nevoie de ele.
    De fiecare data cand am fost trist, m-a imbratisat cu toata iubirea lui.
    A fost acolo cand nimeni altcineva nu a fost…
    Da, asa e. Aveti dreptate. El nu e tatal meu prin sange, el e tatal meu prin iubire.
    Legatura noastra nu e una de sange, ci una mult mai mare: se numeste IUBIRE.
    Nu am sangele lui, dar el e tatal cel mai minunat din toti cati exista. N-as fi putut sa cer un tata mai bun si de-asta el e tatal meu.
    Am stiut dintotdeauna ca nu avem acelasi sange, dar asta niciodata nu a fost o piedica sa ma iubeasca asa cum o face.
    TATAL MEU s-a dovedit demn de acest titlu care pentru multi barbati se arata a fi “o palarie prea mare”.
    De aceea, el nu e barbatul mamei mele, nici tatal meu vitreg.
    EL, ESTE TATAL MEU!”

    Sursa: Raul A. Cuscos!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: