O melodie liniștită


Câteodată este nociv să fim oameni sensibili și observatori. Suntem influențați de temperatura de afară a senzațiilor sau sentimentelor noastre. Ascultăm ploaia atunci fiecare picure cade. Simțim în suflet vântul care alungă anumite gânduri și aduce altele noi. Tresărim la glasul unei pisici sau a unui câine. Devenim miloși și ducem în geanta gândurilor noastre câte un pliculeț pentru un sărman al străzii. Suntem mișcați interior de o melodie rară sau suava pornită de undeva din altă lume. În același timp observăm lumea și viața din jurul nostru. Vedem oamenii temători de o nouă gripă care se anunță mai gravă decât Covid 19 și panicați de apariția retroactiva a măștii. Vedem deja distanțarea socială la orizont împreună cu vaccinații și nevaccinati ca și păreri ale oamenilor. Observăm ura și agresivitatea din privirea multor oameni. La ceas de seară ascultam liniștea noastră inspirată de un pian pe versurile ploii. Nimic nu pare să amintească în melodie de grabă, agresivitate și frică ci numai de liniștea profundă interioară. Este ca și cum am fi câștigat întreaga semnificație a averii și semnificației umane. Melodia merge o dată, încă o dată și încă o dată până când genele vegheate de bătrânul Moș Ene ne călăuzesc spre somn. Dacă nu va fi și somnul de veci vom auzi melodia și mâine…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: