
Unde să ne ascundem când fugim de noi/ în jurul nostru este pace și în suflet război/ fugim de iubirile rănite/ fugim pentru ca inima să uite. Fug de gândurile rele/ alerg, dar sunt totuși ale mele/ cum să fac să nu mai iau cu mine/ sentimentele care mă leagă de tine? Să le pun într-o cutie și să le arunc în mare/ amintirile aduc ceea ce a fost pierdut în zare/ scufundandu-le în adâncurile oceanelor/ sunt aduse înapoi de drumul experiențelor. Într-o prăpastie dacă le-as arunca/ de acolo le-ar aduce înapoi inima mea/ sufletul strigă să pleci departe/ să te transformi iar în iluzii deșarte. Iluziile se sfarmă ușor când totul este real/ uitarea ar rămâne al meu ideal/ dar cum să uit când pădurea m-a văzut cu tine/ te voi vedea de departe și voi uita iar de mine. Chiar și iubirile se transformă în scrum/ timpul mai aduce câteodată al lor amar fum/ uităm săruturi și îmbrățișări/ totul ajunge într-o zi un praf de amintiri.