30.12


Unde să ne ascundem când fugim de noi/ în jurul nostru este pace și în suflet război/ fugim de iubirile rănite/ fugim pentru ca inima să uite. Fug de gândurile rele/ alerg, dar sunt totuși ale mele/ cum să fac să nu mai iau cu mine/ sentimentele care mă leagă de tine? Să le pun într-o cutie și să le arunc în mare/ amintirile aduc ceea ce a fost pierdut în zare/ scufundandu-le în adâncurile oceanelor/ sunt aduse înapoi de drumul experiențelor. Într-o prăpastie dacă le-as arunca/ de acolo le-ar aduce înapoi inima mea/ sufletul strigă să pleci departe/ să te transformi iar în iluzii deșarte. Iluziile se sfarmă ușor când totul este real/ uitarea ar rămâne al meu ideal/ dar cum să uit când pădurea m-a văzut cu tine/ te voi vedea de departe și voi uita iar de mine. Chiar și iubirile se transformă în scrum/ timpul mai aduce câteodată al lor amar fum/ uităm săruturi și îmbrățișări/ totul ajunge într-o zi un praf de amintiri.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: