O lecție de Crăciun


În zilele de vacanță parcă devenim obosiți în a comunica cu oamenii. Totuși acceptăm comunicarea în realitate numai cu persoanele dragi. Din acest motiv în Ajunul Crăciunului a venit la mine un patruped. Sfios și fricos la început a rămas ascuns în timpul zilei. Noaptea începea să mănânce din bol-urile aflate la discreție. Dimineața ne-am întâlnit cu mârâieli și hasait arătându-și colții. Plină de frică, pisicuța pe nume Kitty se ascundea din nou. După câteva ore ieșind din ascunzătoare, chiar dacă era întâmpinată cu dragoste nu renunța la agresivitate. În cele din urmă mama mea maturand a început să o scoată din starea ei jucându-se întocmai pentru a se ascunde din nou. Frica și faptul că schimbase mediul de acasă au paralizat biata pisicuța. Venea temătoare să mă vadă tocmai ca la cea mai mică mișcare să fugă din nou. În ziua următoare Kitty a început să prindă curaj pentru a cerceta casa. Chiar timidă mi-a atins în semn de prietenie piciorul. În ziua următoare a început să renunțe la mârâit la sunetul unei pungi sau pentru a se juca cu un dinozaur din pluș legat cu o sfoară. A început să mănânce mai bine și s-a deplasat din ce în ce mai mult. Astăzi, fiind ultima zi de prietenie m-a lăsat să-i fac poze și a renunțat la mârâit. Proprietara, în măsura în care se poate spune așa, venind astazi a început să o iubească și să-i stea în brațe. Era ca și cum i-ar fi spus “ți-am fost fidelă și te iubesc “. A mâncat în sfârșit liniștită și a intrat, mai fără voia ei, în cușca ei pentru a fi transportată acasă. Ultima privire parcă spunea “îmi pare rău, dar nu-mi trădez stăpâna “. Din aceste motive este de admirat pisicuța pe nume Kitty. Și-a ales stăpâna și nu o trădează pentru a intra în viața și locurile altor persoane. În sinea ei a avut încredere că nu va fi abandonată. De cele mai multe ori animalele ne oferă lecții de devotament și fidelitate. Până la urmă nici nu mă pot supăra pe Kitty pentru că nu a făcut rău ci doar și-a păstrat atașamentul pentru o singură persoană. Ceea ce oamenii nu numai că nu fac, dar ne vând ușor și nici nu au nevoie de bani pentru a o face.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: