Închiși


Închiși în telefoane suntem plătiți pentru a zâmbi mai des/ drogați în poze purtăm al fericirii fes/ înalți ca un brad falnic/ zâmbim încruntați cu un Moș Crăciun cunoscut din fire tot mai darnic. Așteptând zăpada etichetand mulțimea/ când cad fulgii de nea de lopată fuge iar prostimea/ pictând corpuri de sală întocmai cu burtică/ de vină sunt Sărbătorile nu neinfranarea de la mâncărica. Dușman aprig devine și cântarul/ am vrut să fim fit până am primit darul/ colindând manele am fost trei zile mai buni/ mesaje de lumină am trimis ca niște bieți nebuni. Mai avem câteva zile și Fie ca iar începe/ anul nou tot pe telefon vom ajunge a petrece/ printre vizite cu ambulanța și indigestia ca tradiții/ ascultăm horoscopul crezând în superstiții. Factura la lumină începem să o plătim/ cu banii dați pe gaz vom începe să cerșim/ urand dorința anului nou de a fi tot mai bun/ căci se schimbă zilele și nimic nu este ca urarea din Ajun. Sălbatici vom bârfi tot mai departe/ invidia și răul nu sunt dorințele noastre deșarte/ în viață vom depinde din nou de GPS/ românii se îmbolnăvesc dacă gândesc prea des.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: