Fericirea

Ajungem câteodată să ne întrebăm de ce am venit în lumea aceasta și ce scop avem în ea. Inventam tot felul de motive complicate crezând că descoperim temporar piatra filosofala. Complicand astfel lucrurile credem că de fapt depinde de “a avea” și atunci începem să acumulam. Pentru a acumula începem goana după bani. În cazurile bune cumpărăm haine la modă, mașini, casă și diferite alte produse. Numai că atunci ne trezim că nu suntem fericiți. Ajungem în relații care nu ne mai convin și le desfacem pentru că “nu ne mai regăsim “. Cautam la nesfârșit momentele puține care măcar să ne facă fericiți. În mediul virtual o pictam și în realitate o afisam demnă de câștigarea premiului Oscar pentru falsitate. Ceea ce nu ne dăm seama este că de fapt fericirea nu depinde de lumea exterioară și de cine avem în viața și ceea ce avem. Ea se poate găsi într-o coliba și nu într-un palat. Pentru că de fapt așa cum am venit în lumea aceasta ca parte a două spirite tot așa vom pleca din ea. Prin urmare scopul trecerii prin ea este simplu și în același timp complicat. Este acela de a fi fericiți în interior indiferent de posesia exterioară și de a împrăștia fericirea și celorlalți. Ce poate să fie mai frumos după moartea noastră ca pe piatra funerară să scrie “a trăit în același timp pentru a fi fericit și a-i face fericiți pe ceilalți oameni “. De alt scop nici nu ar mai fi nevoie dacă vrem să simplificam viața și nevoile noastre. Numai că avem tragicul obicei de a o complica până când vom avea un sfârșit de care nu suntem conștienți temporar decât atunci când miroase moartea în viața noastră. În rest este după dorința și nevoia fiecăruia dintre noi să facem fericit sau nefericit episodul numit viață.