Sunt zile în care ne este dor de iubire/ deschidem a noastră carapace pentru ea/ zâmbind în aburii cafelei/ iubind și clipa și surâsul în doi. Râzând fără a glumi/ din senin și fără țintă/ vorbind, vorbind și ochii tot sclipind/ ne este dor de o năluca. Să ne plimbăm de parcă timpul ar sta în loc/ într-o lume străină și sărutând/ da, sărutând și ploaia și soarele amândoi/ cuvintele care tot vor să curgă. Sunt zile în care vrem să plutim/ pe acele nesfârșite sărutări/ să simțim umerii goi/ atunci când dorința este stăpână. O îmbrățișare caldă și sublimă/ care ia tot răul din noi/ inima tot tresalta/ și viața transpiră în noi. Nesimtind parfumul iubirii intrăm iar în a noastră carapace/ uitând de sentimentele de împlinire/ pentru ziua care va fi ca să fie/ clipele în care vom iubi din nou deplin o ea a sufletului nostru.
Sensibilități 