Erau vremuri


Erau vremuri în care neamurile se vizitau între ele mai ales cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun. Vremuri în care oamenii nu se diferențiau după bani și mașini ci după familie. Veneau și colindam împreună uitând de ore sau eventualele certuri de peste an. Erau puși la o masă mare și bunătățile erau de proveniență de la sat. Întotdeauna la plecare spuneau “Haideți și voi la noi la colindat ” și mergeam pentru că oamenii țineau cont de cuvânt. Eventual copiii primeau mici cadouri și eram la rândul nostru ospatati. Discutau despre lumea din sat și râdeau oamenii și colindau și erau o voie bună. În zilele noastre neamurile dacă nu se ceartă, pe stradă se fac că nu se văd și de colindat nu se mai colinda. Nu mai fac gospodinele mâncăruri tradiționale de porc, salată de boeuf sau vinete și sarmale ci comandă diferite platouri de mâncare și prăjituri. Oamenii se colinda după banii din portofel sau mașini și puțini oameni mai știu o colinda întreagă. Mai ușor cântă manelele și petardele pe stradă decât voia bună autentică. Uităm să ne mai bucurăm sincer între neamuri și de prea multe ori “străinii ” sau aceia nu ne sunt rude ne sunt mai apropiați decât rudele. Așa este lumea de astăzi și nu o mai putem schimba.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Erau vremuri

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: