
Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag
cu barba albă, cu cojoc și cu toiag,
ca toți moșnegii care trec pe drum.
Departe, într-o țară fermecată
în care nimeni n-a ajuns vreodată,
stă singur cuc într-un bordei de fum.
Și trage moșul, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
băieți cuminți și fete mici ca tine.
Și într-o sară, Dumnezeu-cel-Sfânt
întinde mâna-i bună spre pământ
și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci pe nevăzute cărărui,
pornește Moș Crăciun cu sacul lui,
și când adoarme zvonul de colindă,
el bate-ncet la ușa de la tindă.
A sosit, moșneagul bun, și-acum un an,
dar tu erai prea mică și nu știi:
ți-a pus sub perinuță jucării
și-un cerceluș cu piatra de mărgean.
Iar când a fost să iasă din iatac,
măicuța l-a pândit de după ușă,
să nu te vâre din greșală-n sac,
ca pe-o păpușă!